Pacienţi mâncaţi de viermi, tranfuzii greşite, bebeluşi ucişi de bacterii dobândite în spital, corupţie, oameni în suferinţă care nu-şi găsesc tratamentul în farmacii, vaccinuri insuficiente pentru imunizarea copiilor, dotări învechite, unităţi ce funcţionează fără autorizaţii… sunt doar câteva dintre imaginile sumbre ale unui sistem sanitar mai bolnav decât bolnavii.
Subfinanţarea, dezumanizarea unora dintre angajaţi şi goana lor disperată după bani, indiferenţa faţă de suferinţa aproapelui, salariile de mizerie ale medicilor aflaţi la început de drum, numărul insuficient de specialişti şi slaba pregătire a unor dintre cadrele medicale au adus Sănătatea în pragul colapsului. Cazurile dramatice care ajung să fie reflectate în presă trag un semnal de alarmă cu privire gravitatea problemelor şi dovedesc (pentru a câta oară?) că mult aşteptata schimbare întârzie să apară. Desele modificări făcute în fruntea Ministerului Sănătăţii au schimbat, din păcate, doar oameni, nicidecum mentalităţi, situaţii ori măsuri. De ani buni, sistemul sanitar românesc îşi trăieşte agonia, în timp ce oameni mor cu zilele pe patul de spital.
Ni se servesc tot felul de statistici cu privire la problemele Sănătăţii, la pachet cu interminabile promisiuni că lucrurile se vor schimba în scurt timp. Ni se dau asigurări că inspectorii direcţiilor de sănătate publică fac controale, că se vor lua măsuri pentru vindecarea sistemului, că, la nevoie, vor fi mutaţi şi munţii din loc, doar ca să-i fie bine contribuabilului care cotizează, lunar, pentru a susţine sistemul.
La nivel de teorie, totul sună mai mult decât liniştitor. În realitate, însă, lucrurile se dovedesc a fi cu totul altfel, pentru că nimeni nu face nimic şi nimic nu se schimbă. Alţi pacienţi mor după ce li s-au făcut transfuzii greşite, alţi bebeluşi pier din cauza unor infecţii intraspitaliceşti, alţi pacienţi sunt mâncaţi de viermi sub ochii cadrelor medicale care ar trebui să-i îngrijească… Specialiştii buni ne pleacă în continuare în ţări unde sunt remuneraţi corespunzător, o criză a medicamentelor este urmată de alta, iar hibele din spitale ni se dezvăluie precum ciupercile după ploaie. Şi nimeni nu dă cu subsemnatul…
Specialiştii mai pleacă şi nu prea. Căci oare unde au privilegiile de a lucra la stat şi a avea şi cabinet particular ? Aud !