Încrederea, politica şi exodul tinerilor

Mă gândeam aseară la ceea ce înseamnă încrederea şi siguranţa într-o societate. Despre încrederea în stat și în instituțiile lui. Sau mai bine zis, despre neîncredere, din moment ce foarte mulţi dintre români nu pun nicio bază în Guvern și în Parlament. Ce să mai vorbim despre partidele politice? Tinerii nu pun preț pe ce zic politicienii şi asta pe bună dreptate. Tinerii nu mai pun bază pe nimic. De ce spun asta? Îmi văd copilul! Comunic cu el zilnic şi din discuţiile noastre, în special despre şcoală şi profesori, nu îl simt foarte încrezător. Uneori simte părtinirea, alteori lipsa de încredere, dar şi lipsa de perspectivă. Dacă înainte, cei care îşi finalizau anumite studii, după sloganul acela “ai carte, ai parte”, acum cei care au carte pleacă. Exodul a început de multă vreme. Pentru că aici a dispărut încrederea. Da, încrederea că poate fi mai bine.  Văd şi citesc mereu, în fel de fel de studii şi sondaje, despre faptul că de la un an la altul, tot mai mulți tineri aleg să își părăsească familiile și prietenii pentru a pleca în străinătate. Motivele care îi îndeamnă să plece sunt extrem de multe, de la lipsa resurselor financiare și a locurilor de muncă, la lipsa posibilității de a-și crea o carieră. Puțini tineri care merg să studieze sau să lucreze în străinătate aleg să se întoarcă în țară. Criza politică din România, dar dezamăgirea faţă de măsurile autorităţilor în pandemie, toate au dus la un exod masiv de populaţie care nu va face decât să acutizeze în anii care vin. În calitate de părinţi, cu un ochi râdem și cu celălalt plângem.  Privim neputincioși, an de an, cum zeci de copii buni, care ar putea pune umărul la evoluția țării, lasă totul în urmă și pleacă să studieze la universități în afara graniţelor. Eu ca părinte  sau oricare altul s-ar mândri şi ar fi bucuros pentru copilul lui. Dar, sincer, în același timp mă macină frustrarea că România, în continuare, nu are prea multe de oferit din punctul de vedere al educației universitare și, mai apoi, al locurilor de muncă în care acești copii să-și găsească împlinirea. Așadar, tinerii nu pleacă doar la studii. Sunt prea puțini cei care se mai întorc și pun în aplicare aici ceea ce învață acolo.