…Spuse reumatismul, parafrazându-l pe onor-ministrul educației care se ia la trântă mereu cu limba română. Da. Vine frigul, vine apa, vine vântul, o să ne săturăm de ploi și fleșcăială de o să ne iasă pe nas, sub toate formele, nu doar sub forma classică, de muci. Unele evenimente din viaţa noastră de zi cu zi vin oarecum anunţate – se pot aminti aici creşterea taxelor şi impozitelor, blocarea străzilor, scumpirea energiei electrice sau mezociclonul despre care aflăm cu 12 minute înainte ca el să ne facă praf acoperișurile și livezile. Altele, însă, ne aterizează forţat în ogradă şi ne iau total pe nepregătite, precum iarna le va lua, ca în fiecare an, pe vremelnicele noastre autorităţi.
Pentru că am intrat în toamnă cu acte în regulă, cum se spune, prin echinocțiul care s-a produs vineri, pe lângă nenumărate neplăceri pe care ni le aduce această perioadă de umezeală și frig care va dura, mai mult ca sigur, cel puțin cinci luni, bolile de sezon ne dau dureri de cap atât la propriu, cât şi la figurat. Răcelile, virozele respiratorii şi gripele sunt trei dintre cele mai frecvente boli specifice acestei perioade, iar dacă soarta ne atribuie în mod aleator vreuna din cele trei, fară avertisment, desigur, primul lucru pe care îl facem după ce constatăm că ceaiul rămâne totuşi ineficient, este să dăm fuga la farmacie – căci, slavă Domnului, avem de unde alege – şi să abandonăm acolo şi ultimul bănuţ din portofel. E un fel de cotizaţie de care nu ai cum să scapi decât dacă ai vreun sistem imunitar de urs polar. Odată plecat, trebuie ştiut că nicăieri nu e mai potrivită zicala cu “socoteala de acasă…” ca atunci când o iei la sănătoasa spre una dintre cele 500 de farmacii din Zalău.
În acest sens trebuie să încerci, pe cât posibil, să te documentezi temeinic cu privire la denumirile şi preţurile medicamentelor şi să ştii că există o varietate de produse cu acelaşi conţinut sau substanţă activă, dar cu denumiri şi, fireşte, preţuri atât de diferite încât poţi să suferi un şoc la aflarea acestor veşti (asta se întâmplă de obicei când faptul e deja consumat). Zis şi făcut. După coada de rigoare, loc cu denumire cu tradiție în care mai afli că alţii sunt mai ghinionişti ca tine, odată ajuns în faţa tejghelei şi după ce îţi presezi sugestiv câteva puncte de pe corp spunând, pe limba ta, ce te doare, plus ce ţi-ai dori în vederea însănătoşirii cât mai grabnice, urmează partea distractiv-educativă.
Distinsa farmacistă, mereu amabilă şi zâmbitoare îţi va spune, profound preocupată de starea ta, că a înţeles perfect, după care îţi va lectura mărunt din buze un mic discurs, cu ochii în calculator. Degeaba încerci să insinuezi că ai tu ceva informaţii despre faptul că există un paracetamol cu 3 lei – zece pastile şi că pe ăla îl vrei, nu pe cel la pliculeţ, în cutia cu sclipici, care costă 23 lei, deşi e geamăn cu ăla românesc. Sau ibuprofenul indian de 4 lei, tot același drac ca şi cel englezesc, dar care costa 25 de lei.
Până să deschizi tu gura, tehnica prezentării celor mai scumpe produse se va afla deja în jurul gâtului tău sub formă de șarpe constrictor. Prea târziu! Ești terminat. Scapi doar dacă ţi-ai făcut lecţiile şi turui fără greşeală o listă cu aceleaşi pastile şi fabrica producătoare, care au nume mai puţin sonore şi cu preţuri cu 70 la sută mai mici. Uneori sunt necesare şi dovezi, ca să mai ai vreo şansă. Mai poţi inventa pe loc o poveste lacrimogenă, care să justifice într-un fel mărunţişul cu care te-ai prezentat la shoppingul de pastille, deși farmacistele sunt cunoscute ca fiind suflete de piatră în trupuri de sirene. Ar fi indicat ca povestea să fie cât mai credibilă și scurtă, pentru a evita enervarea persoanei de după tejghea, altfel fii pregătit să mai iei o mică ţeapă care să-ţi mai dea pe lângă guturai, şi o oftică – bonus.
Oricum, este bine de ştiut că nu doar preţurile buclucaşe sunt capcanele care te pândesc, profită de faptul că eşti beteag şi nimănui nu-i pasă, doar nu ești atât de fraier încât să crezi că doare pe cineva în fund că tu ești pe moarte și tușești ca un măgar uitat lângă o căpiță în flăcări. Ci şi altele, aş zice mult mai grave. Astfel, dacă tu nu te-ai informat pe căi oculte, astfel încât să ştii ca algocalminul este interzis încă de acum 40 de ani în majoritatea ţărilor sănătoase la cap, pe motiv că substanţa ce-l compune afectează celulele din măduva osoasă şi este considerată aproape o otravă, nimeni nu te va învedera cu privire la acest lucru. Dacă reumatismul s-a întors în “genunche” la tine, sau ai rămas înţepenit de spate, ca un semn de întrebare, primul leac magic “recomandat” este diclofenacul sau variaţiuni pe aceeaşi temă, pastilă sau unguent. Dar câţi farmacişti ne spun că această substanţă măreşte riscul de infarct miocardic cu până la 40 la sută sau că ne bagă ficatul în piuneze? Dacă ştiţi vreunul, poate aflăm şi noi ca să-l putem premia. Grijă, precauție și informare!Putem să ne însănătoşim fară să producem vreun crater în bugetul nostru oricum şubred, evitând să ascultăm poveţe născute din raţiuni de marketing și să ocolim, totodată, medicamentele care ne fac mai mult rău decât bine.
Studiați cu atenție „recomandările” producătorilor de medicamente, țineți cont, desigur, de sfatul medicului, mai ales când vine vorba despre antibiotice, și, în nicio împrejurare, nu dați crezare reclamelor pe care le vedeți la TV pentru că însăși idea de reclamă la un medicament este nu doar stupidă ci și irațională, cu excepția singurei rațiuni, aceea de marketing și îmbogățire fără scrupule a producătorilor de chimicale pe care le înghițim zilnic, cu toții.
Bravo Negoita ,ca adevar graiesti! Felicitari!