În doi timpi

Daniel Săuca

La ora când scriu aceste rânduri așa-numitul Guvern Cioloș nu a primit votul Parlamentului. Mari surprize nu se anunțau (poate doar numărul de propuneri de miniștri), așa că au venit pe lume aceste rânduri „supărate”. Dincolo de aspectul să-i zicem patriotic – local (da, este adevărat, dragi conjudețeni, Dacian Cioloș este sălăjean de-a nost!), povestea noului Executiv e tragi-comică. Pasul în spate făcut de „marile partide”, prestația lamentabilă a câtorva candidați, lipsa de viziune din pretinsul program de guvernare, negocierile politice pentru un posibil guvern „tehnocrat” ne-au (re) adus aminte că, totuși, trăim în România, țara tuturor (im)posibilităților. Mi-e să nu rămânem doar cu aspectul să-i zicem patriotic – local, al legăturii „de sânge” a premierului cu plaiurile minunate ale județului lui Maniu și Coposu. Mai direct: întreaga „poveste” seamănă cu un ordin venit de undeva de pe nu știu ce axă, în urma căruia aproape întreaga clasă politică românească a făcut pasul înapoi, intrând într-o probabilă opoziție. Doar de frica străzii și a facebook-ului? Cu siguranță, vom mai povesti despre această nouă „afacere” dâmbovițeano-europeană.

Al treilea război mondial? Poate a avut loc deja, după cel de-al doilea. Probabil suntem în plin război mondial și nu ne-am prins de „poantă”. Tragedii. Atentate. Teroriști. Strânși uniți în lupta împotriva terorismului? Migranți. Imigranți. Reașezarea „sferelor de influență”. Al treilea război mondial? În Siria, Irak sunt „războaie regionale”? Gânduri tăcute într-o dimineață de noiembrie. Departe și aproape de zăngănitul infernal al armelor. Departe și aproape de liniștea incredibilă a „noilor războaie”, mai „mondiale” decât niciodată…