În căutarea lui Iuda

După ce Guvernul Ponta au luat una dintre cele mai liberale măsuri cu putinţă, şi anume scăderea CAS, cred că ar fi nedrept şi incorect, totodată, ca pesediştii să se mai numească social-democraţi. Şi mai cred, de asemenea, că o astfel de performanţă – ca un partid declarat social-democrat să promoveze idei de dreapta, chiar şi după ce liberalii au părăsit corabia guvernării – va rămâne în istorie drept momentul orgasmic generat de moartea oricărei viziuni sau ideologii în politica dâmboviţeană. Fenomenul a avut loc cu ajutorul nemijlocit al lui Traian Băsescu, ce a reuşit să fărâmiţeze scena politică, însă „botezul” i l-a făcut Victor Ponta, prin asumarea austerităţii de către guvernarea PSD.

Victor Ponta se află, astăzi, între ciocan şi nicovală, iar visul său de-o viaţă, de a ajunge primul om politic în România, riscă se transforme într-un coşmar chiar în momentul în care părea împlinit. Premierul a reuşit experienţa aproape unică de a se transforma dintr-un om extrem de puternic, într-o victimă, în mare măsură din cauza structurii PSD, dar mai ales a contextului general al politicii româneşti. Suntem cu toţii de acord că, teoretic, în condiţiile în care este cel mai puternic partid de pe scena politică românească, PSD nu va admite să piardă din nou alegerile prezidenţiale. Tocmai de aceea, cred că se exclude ipoteza potrivit căreia partidul va fi reprezentat la prezidenţialele din toamnă de vreun candidat din exterior. Practic, dacă scotocim prin interiorul partidului, este aproape imposibil să găsim un alt candidat cu şanse mai mari în sondaje decât Victor Ponta. Ceea ce, fie vorba între noi, nu este deloc normal, când vine vorba despre un partid care pretinde că este cel mai mare şi cel mai puternic din România. Că de frumos, nici nu se mai pune problema… În atari condiţii, ne îndreptăm atenţia spre Mircea Geoana, fapt care miroase de departe a maxim de compromis. Dacă Victor Ponta mai are o şansă să câştige alegerile din noiembrie, Mircea Geoană are toate şansele să le piardă şi pe cele din 2014.
Astfel stând lucrurile, dacă Victor Ponta refuză candidatura, refuzul sau pasul său înapoi pot fi interpretate (şi vor fi, cu siguranţă) de către electorat ca un semn de slăbiciune, o recunoaştere a vulnerabiliăţii sale sau, mai grav, o laşitate personală. Mai mult, dacă Victor Ponta va pierde alegerile, implicit, PSD va rămâne fără majoritate parlamentară, va ieşi de la guvernare, iar în final are toate şansele să se dezintegreze ca partid. Chiar aşa, până la urmă, fiecare partid trebuie să aibă cel puţin un Iuda, care să fie gata oricând să te vândă pentru un pumn de arginţi. Iar la modul în care românii sunt trădaţi zilnic, de mai bine de 24 de ani, nu cred că ar fi nicio problemă dacă roata s-ar întoarce, de această dată, împotriva „călăului”.