Impotența turistică

Adrian Lungu

Am avut ocazia să colind prin multe locuri din Sălaj, am descoperit oameni nemaipomeniți, povești, locuri extraordinare, unele în care turiștii străini ar vrea să ajungă, sunt convins. Am cutreierat păduri, am fost pe drumuri cu o încărcătură istorică deosebită, am ascultat povești, am fost așezat la masa unor oameni simpli, am mâncat produse locale deosebite. N-am înțeles însă un lucru. De ce naiba nu funcționează turismul în Sălaj așa cuma ar trebui să funcționeze? I-am spus ieri unui american, un coleg de breaslă pe care l-am întâlnit în Polonia, că avem în Sălaj un deal plin cu scoici vechi de câteva milioane de ani, de pe vremea când aici era o mare. Nu-i venea să creadă, voia fotografii. I le-am arătat, i-am spus că am fost acolo, i-am trimis și un filmuleț realizat cu telefonul. Mi-a cerut detalii, anul viitor vrea să vină aici, dorește să stea o săptămână. Am crezut că glumește, dar omul vorbea serios. Adică noi ne scărpinăm în fund, ne băgăm degetul în nas și ne uităm la cei din Maramureș cum le vând bucureștenilor pită cu groștior la preț de caviar. Băh, ești nebun? Da, sunt nebun, am văzut cu maramureșenii știu să facă turism. Poartă costume populare, au pensiuni, iar cei din sud nu se mai satură să arunce cu milioanele pentru pită cu zacuscă, pentru a asista la tăiatul și pârlitul porcului, pentru a se lăsa plimbați cu ștraful acoperit cu țoale. Măi, noi de ce nu putem face asta? Avem atâtea centre de informare turistică. Mai funcționează aceste centre, știe cineva, fac ele ceva? Da, există și excepții. Am văzut că centrul din Zalău se mișcă bine, organizează excursii, târguri. Bravo celor de acolo. Sunt însă și centre de care nici Dumnezeu n-a auzit, unități care zac în comă, cu lacătul pe ușă. Trebuie să înțelegeți, în turism e nevoie de oameni buni, ambițioși, de oameni care își doresc să facă, să vină cu idei aplicabile, nu de putori și de primari care și-au tras centru de informare turistică doar pentru a-și muta acolo sediul primăriei. Da, Sălajul e frumos, baiul e la noi, oamenii.