Avem de toate, dar suntem săraci. Nu mai avem nimic, asta cred eu. Mai țineți minte episodul cu benzina, dar pe cel cu uleiul? Vă amintiți povestea aia idioată cu făina și drojdia și cu rafturile golite la început de pandemie? Asta spune multe și ne arată cât de vulnerabili suntem inclusiv din punct de vedere mental, o vulnerabilitate care se agravează de la o zi la alta. Să ne ferească Dumnezeu de un cataclism, că noi riscăm să murim de foame. Să vă văd, câți dintre voi mai cultivați pământul, mai țineți un porc sau creșteți o vacă? Stați liniștiți, nici eu. Îmi aduc aminte de bunicii mei de la Plesca, oameni simpli, cu școală puțină, dar cu o minte sclipitoare și cu un trup zvelt, modelat de muncă. Aveau tot ce le trebuie în gospodărie, nu cumpărau aproape nimic. Cultivau grâu, porumb, cartofi, legume, aveau fructe, măcinau la moară, aveau mălai, carne, totul era făcut în gospodărie. Și nu erau singurele exemple. Asta se cam întâmpla în satele sălăjene acum 20-30 de ani. A, era să uit. Bunicii mei cumpărau doar zahăr, iar uneori medicamente. Până și aici se descurcau, bunica fiind extrem de pricepută în plante medicinale. Nu cred că era curte fără animale, iar pământul era lucrat. Bătrânii mei nu depindeau de magazin. Desigur, vremurile s-au schimbat, populația de la sat a plecat spre alte lumi, iar satele au devenit pustii, nu mai sunt nici oameni, nu mai sunt nici animale, iar noi am devenit dependenți de magazin, de ce produc alții. Ne merge bine, avem de toate, dar acest tot nu este produs de noi, îl cumpărăm, iar când magazinul se golește, crisparea ne lovește, cumpărăm în neștire, ne temem că o să murim de foame și asta în timp ce mii de hectare stau nelucrate în amărâtul ăsta de județ. Ne-am domnit, domnule, stăm pe facebook, comentăm, am ajuns să ne pricepem la toate, cumpărăm medicamente cu sacoșa, fugim ca nebunii în benzinării, suntem sclavii propriei noastre comodități. Îmi spune o bătrână că prea am devenit fragili, că prea ne-am obișnuit cu un fals confort. Ce facem dacă acest confort dispare peste noapte, dar dacă de mâine nu mai avem conexiune la internet timp de un an?
Adrian Lungu
[…] Avem de toate, dar suntem săraci. Nu mai avem nimic, asta cred eu. Mai țineți minte episodul cu benzina, dar pe cel cu uleiul? Vă amintiți povestea aia idioată cu făina și drojdia și cu rafturile golite la început de pandemie? Asta spune multe și ne arată cât de vulnerabili suntem inclusiv din punct de vedere mental, o vulnerabilitate care se agravează de la o zi la alta. Să ne ferească Dumnezeu de un cataclism, că noi riscăm să murim de foame. Să vă văd, » Mai multe detalii […]