Îmbrățișări și fericiri

Daniel Mureşan

A fost ziua îmbrățișării, urmează ziua fericirii. Oare ce sentimente m-ar putea încerca în aceste zile? Probabil îmi odihnesc existența tumultoasă, începând cu o cafea fierbinte și terminând cu știrile de seară dintr-o Românie cu susu-n jos. Știu, iar mă va critica Simona că sunt pesimist. Deci, la loc comanda. Am epuizat cumpărăturile de pe listă, dar nu am reușit să duc mașina la spălat. Totuși, jumătate de fericire! Cresc pensiile, se majorează salariul minim, alte motive de fericire.
Încă din Antichitate s-a scris despre fericire, de la Aristotel până în Secolul Luminilor. Dar nu întotdeauna fericirea era descătușată. Multe secole morala avea un singur adevăr, acela că păcatul e cel mai aproape. Iar prețul pentru o clipă de îngăduință era enorm. Probabil pentru a nu se obișnui omul cu binele sau poate pentru a nu simți stări euforice intense.
Mulți cred că fericirea e greu de atins, că e o floare rară. Tot din fericire, Octavian Paler îi contrazice – „Fericirea nu înseamnă să ai ceea ce dorești, ci să dorești ceea ce ai”. Fericirea este în noi, fiindcă zilele vieții ne aduc bucurii și împliniri. Trebuie doar să credem în ele, să apreciem tot ce avem, să ne bucurăm de lucruri mărunte, aceste daruri pe care ni le dă viața. Fericirea noastră nu depinde de nimeni, doar de noi. Suntem responsabili de propria noastră fericire. Doar noi.
Diseară voi încerca să mă dezic de propaganda de la televizor sau de pe internet. Voi întineri cu 40 de ani, fiind tânăr și ferice. O zi cu final fericit!