Daca votul uninominal ramine incert (ceva imi spune ca in distileriile Cotrocenilor se pregateste o lovitura!), decalarea prezidentialelor de parlamentare e certa la scrutinul din 30 noiembrie 2008.
In aceste conditii, dupa cum am mai scris, rolul de locomotiva a partidului la parlamentare va reveni candidatului la postul de premier. De aici o realitate cu care se vor confrunta, inevitabil, strategii de campanie ai partidelor. Si anume, daca la alegerile anterioare, figuratia candidatilor la sefia guvernului a contat destul de putin in 2008, mai ales prin prezenta la nivel central, rolul candidatului va fi extrem de important.
Suprapunerea prezidentialelor cu parlamentarele punea in umbra personalitatea viitorului premier. Prim-planul campaniei revenea in covirsitoare parte personalitatii candidatului la presedintie. Acum campania va da posibilitatea afirmarii depline a candidatului la functia de premier. Viitorul prim-ministru va deveni vedeta campaniei desfasurate de un partid. De aici insa se va ivi o realitate ne mai intilnita din 1990 pina acum: rolul urias al personalitatii celui desemnat drept candidat la functia de premier. Chiar daca votul uninominal va reduce din influenta vedetei asupra procentajului obtinut de un partid, mai ales la nivel central, cu deosebire in dezbaterile de la televiziuni, prestatia candidatului la sefia guvernului va conta serios.
De ce ar trebui sa se tina cont inainte de toate in orientarea acestei prestatii? Evident, de necesitatea ca personalitatea candidatului sa corespunda asteptarilor electoratului in ce priveste functia de premier. Aceasta regula a functionat si in cazul prezidentialelor de pina acum. S-ar putea obiecta ca in toate campaniile pentru Cotroceni, candidatii au promis si chestiuni tinind de prerogativele premierului. Da, asa e. Numai ca aceste promisiuni au corespuns asteptarilor electoratului fata de seful statului: un soi de Tatuc bun la toate, un
Ceausescu ales prin vot direct si universal.
In privinta premierului, electoratul are deja o imagine formata. De la un candidat la functia de premier se asteapta inainte de toate angajamente tinind exclusiv de fisa postului. Nu credem ca electoratul va fi sensibil la planul politico-ideologic sau la cel de politica externa. Pentru romani, premierul e un soi de primar mai mare, un edil sef al primariei.
Un enorm avantaj il va avea Calin Popescu Tariceanu. Premier in exercitiu, el are posibilitatea sa demonstreze in concret cum va fi si va actiona dupa ce va ajunge premier. Toate actele sale de prim-ministru de pina la 30 noiembrie 2008 vor fi gesturi electorale.
Si Theodor Stolojan e bine plasat din acest punct de vedere. Trece drept tehnocrat, dar mai ales drept om dintr-o bucata.
Prin raportare la aceasta exigenta, cel mai prost sta Mircea Geoana.
Dar, mai stii? Poate ca PSD se razgindeste in privinta candidaturii sale.
