Iarna vrajbei noastre

Ana Berar

De fapt ar fi mai corect spus toamna vrajbei noastre, pentru că în anul acesta, Anno Domini 2019, toamna s-a lungit în mod ireal. Dar vrajba a fost mai prezentă ca oricând. S-au dezlănțuit patimi, s-au consumat energii, s-au certat părinții cu copii. S-a mințit mult, s-a dezinformat grosolan. Ne-am segregat în două tabere, care nu doar că nu își mai vorbesc unii cu alții, dar nici măcar nu se mai ascultă.
Fiecare și-a luat în brațe argumentele. Ne uităm la posturi de televiziune diferite, care ne spun doar ceea ce vrem să auzim. Facebook-ul si internet-ul ne-au făcut deja un profil și ne selectează și trimit doar informațiile și punctele de vedere care ne plac.
La 30 de ani de la căderea comunismului, fracturile din poporul nostru sunt mai mari și mai hâde ca niciodată. Ne-am împartit în tabere antagonice: tineri contra bătrâni, lucrători la stat contra privați, cei din țară contra diaspora, oraș contra sat. Dialogul e al surzilor, iar regula e cine strigă cel mai tare. Și Doamne, multe prostii am auzit în campania asta electorală! Iar ultimele două săptamâni le-au pus capac. Ni s-au servit argumente care au mers de la puerile la idioate, ne-au crezut amnezici, ba de multe ori chiar proști. Am auzit multe bazaconii spuse și de unul si de altul dintre cei doi candidati ramași în cursa finală – deși împărțeala bazaconiilor între ei nu a fost egală. Și ceea ce nu am auzit: niciunul nu a spus “am greșit, îmi pare rău”, deși vorba spune “errare humanum est”. Toți se pare că au fost perfecți tot timpul.
La finalul unei competiții, este decent ca învinsul să iși recunoască înfrângerea și să își felicite competitorul. Chiar dacă o face doar de complezență, pentru că așa este politically correct. Nu țin minte să fi auzit așa ceva, dacă am ratat momentul îmi cer scuze. Și tot normal mi s-ar părea ca tu, cel care ai pierdut, să recunoști că poate, poate, poate totuși ai făcut ceva greșit. Ori abordarea pare să fie ceva de genul – noi am făcut totul bine, doar ca <ăstia> nu au priceput binele pe care l-am făcut pentru ei. Iar prin asta nu construiești, ci doar dărâmi puținele punți rămase între noi, cei segregati si împătimiți mult prea tare. Ne îngheață în iarna vrajbei noastre.
Citatul întreg din titlu este “ Azi iarna vrajbei noastre s-a schimbat,/ Prin soarele lui York, în toi de vară”, și e din Shakespeare. Mi-ar place ca iarna vrajbei noastre să se schimbe măcar într-o adiere de primavară, care să înmoaie și poate chiar să topească gheața care ne-a prins captivi ca într-o calotă. Și care ne-a împietrit.
Dar să nu fim naivi…
Și totuși vreau să închei cu o raza de optimism. În Londra a apărut la începutul lunii noiembrie mesajul luminos ”Mi-e dor de tine”, care săptămâna trecută a primit un răspuns de la Cluj: ”Și mie!”