Daniel Săuca
Astăzi nu scriu nici despre terorism, nici despre mărețele „lupte”, mai mult sau mai puțin electorale, care au loc pe la noi prin bătăturile patriei. Reiau rânduri mai vechi (de acum doi ani, actuale, cel puțin în opinia mea) despre Sălaj, în speranța că 2016 va aduce măcar câteva lucruri bune în privința modului cum ne raportăm la spațiul în care trăim.
Dincolo de multele mâhniri, supărări, revolte, unele inevitabile, ne bucurăm că în județul nostru tot mai mulți sălăjeni își declară deschis apartenența la acest spațiu (istoric, geografic și administrativ). La Bobota, unde o mână de copii au stors lacrimi de la oaspeți veniți să vadă pentru prima dată locul de naștere al lui Corneliu Coposu, la Surduc, unde actori de renume și profesori universitari de prestigiu au vorbit despre un județ bogat sau la Giurtelecul Șimleului, unde tot satul a venit să vadă un fiu al locului, trecut prin pușcăriile comuniste, în tot mai multe locuri silvane semnele sunt dădătoare de speranță.
Unii își cer autonomia (față de cine?), iar noi încă suntem bezmetici, nereușind să ducem la capăt strategii minimale, dar eficiente. Și, totuși, cum scriam mai sus, încă nu a pierit nici în sânul nostru memoria esențială, cea a apartenenței de neam. Comunitățile sălăjene, în ciuda greutăților de tot felul (dramaticul declin demografic, exodul înspre țări probabil mai civilizate și mai dezvoltate, populismul jenant al multor politicieni, instabilități, crize etc.), ne îndeamnă să credem că și în această parte a țării viața publică poate fi mai respirabilă.
De bine, de rău, și în Sălajul nostru drumurile sunt mai bune, școlile mai curate și mai primitoare, iar spitalele nu mai sunt doar infecte ultime halte înaintea morții fizice. Lipsurile rămân multe, ca și neajunsurile legate de modul deseori execrabil în care ne raportăm la semeni, dar încă nu a pierit nici în rândul nostru memoria esențială, cea a apartenenței de neam.
Să fiu scutit de atacuri: dacă alții își declamă fără nicio jenă (în plină expansiune și a „globalismului”) apartenența la un neam sau altul, promovându-și agresiv interesele, nu vedem de ce nouă ne-ar fi interzis un asemenea demers, de altfel firesc, obligatoriu chiar sau mai ales în celebrul „context european”.
Sălajul de mâine, Sălajul românesc de mâine depinde și de măsura în care vom lucra, servi, munci (cum doriți) în slujba neamului din care facem parte. Alegerea ne aparține!
