E plină ţara de oameni cinstiţi. Care mai de care, mai ales din rândul celor care conduc comunităţile. Problema e că aproape zilnic cade câte unul, dar ei tot cinstiţi susţin că sunt. O fi având anchetatorii ceva probleme de-i tot cercetează atâta, că altă explicaţie nu prea este. Au stat la conducere ani buni, două, trei, patru mandate, poate chiar mai mult, şi au făcut pentru comunităţile în care trăiesc „lucruri deosebite”. În sărăcia lucie în care continuă să trăiască mulţi cetăţeni din mediul rural au ridicat sedii impunătoare în care îşi desfăşoară activitatea angajaţii de la „sfat”. Chiar dacă apa şi canalizarea lipsesc cu desăvârşire, iar apa reziduală şi mizeriile din multe gospodării se duc în valea satului, care ulterior ajunge la robinetele orăşenilor, cel mai important lucru pentru comunitate, în majoritatea comunelor româneşti, râmâne palatul primăriei. Unii aleşi n-au avut şi nici măcar nu o să aibă vreodată un gram de ruşine faţă de cei care le-au conferit statutul, crezând că satul e moşia proprie.
În ultimii ani la ţară s-au construit parcuri peste parcuri, centre de informare turistică în zone unde chiar n-ai ce vizita, săli de sport şi şcoli în care s-au investit bani grei şi care au fost închise din lipsă de cursanţi, terenuri de fotbal, stadioane şi after scool-uri pentru doi- trei copii. Ani la rând a funcţionat hoţia organizată şi competiţia la hoţie de care multora acum le este frică. Mulţi, dintre cei aleşi, nici nu vor mai candida la alegerile de anul viitor pentru că nu se mai rentează. Dacă au ieşit la suprafaţă atâtea mişmaşuri şi mai nou nu se poate mişca nimic, nu e retabil să fi ales! Mulţi din cei care nu vor mai candida nu au demnitatea să recunoască acest lucru nici măcar în al unsprezecelea ceas. Din păcate, majoritatea celor din fruntea comunităţilor au fost „eroii” unor descinderi la cântatul cocoşului. Au în prezent dosare penale, sunt cercetaţi în libertate pentru fapte de corupţie, dar sunt cinstiţi! De vină-s leguitorii că îi cercetează şi îi acuză pe nedrept.