Homo sapiens delens

Cornel Codiţă

S-a dezlănţuit din nou. „Natura”. Mama care ne-a hrănit la sînul ei, ca specie, poate fi şi mînioasă. Poate aduce distrugerea. Poate nimici. Forţele ei, chiar şi atunci cînd ne sunt cunoscute, rămîn în cea mai mare parte dincolo de puterea de stăpînire tehnologică a lui homo sapiens. Un cutremur, o suită de cutremure. Cîteva minute şi mii de oameni zac morţi acoperiţi de moloz, printre dărîmături. Zeci, poate sute de mii răniţi. Alte sute de mii rămaşi, dintr-o clipă într-alta, fără adăpost, fără mijloace de întreţinere şi de subzistenţă. Nu-i aşa că-i reconfortantă văicăreala asta?! Vai, noi oamenii, bietele victime ale forţelor tenebroase ale unei naturi distrugătoare. Căreia trebuie să-i smulgem cu încrîncenate şi îndelungi eforturi de gîndire, cu sute şi mii de ani de practici defectuoase şi activităţi detrimentale, atît pentru ea, cît şi pentru noi, secretele şi mijloacele de a ne folosi de capacităţile ei, pentru a ne asigura supravieţuirea şi dezvoltarea! O „Natură” care pare mai degrabă geloasă decît generoasă, prea puţin binevoitoare cu specia pe care a ridicat-o în vîrful lanţului trofic pe planeta numită Pămînt.
E de ajuns să schimbi un pic perspectiva, însă, pentru a băga de seamă că văicăreala asta e bună doar ca minciună aducătoare de „alin”, ca ascunzătoare comodă pentru o realitate crudă şi cruntă, cu care ne ferim sistematic să dăm ochii.
Adevăratul răspunzător de distrugeri şi consecinţele lor nu este „cutremurul” şi mai larg „Natura”, ci omul colectiv, specia fiinţelor aşa zis cugetătoare pe care le numim oameni. Luaţi nu mai departe fenomenul cutremurelor de pămînt. Construcţiile improprii sub care sunt distruse într-o clipă mii de vieţi omeneşti nu sunt ridicate de „Natură”, ci de oameni. În Turcia a devenit aproape un ritual ca, după fiecare cutremur major, autorităţile să descopere şi eventual să trimită la închisoare pe cîţiva dintre cei care au construit acolo unde nu trebuia construit, care au ridicat case, blocuri şi cvartale cu specificaţii de rezistenţă sub normele legale sau falsificate de-a dreptul, constructori care au folosit materiale improprii sau în condiţii tehnologice defectuase. Pentru moartea zecilor de mii de suflete, la cutremure, nu este de vină „Natura”, ci specimenele din turma homo sapiens pentru care sapiens nu contează sau nu înseamnă mai nimic. Ceea ce contează este doar lăcomia, bucuria de a înşela pe alţii, nepăsarea pentru distrugerea pe care apucăturile şi comportamentele aberante dar aducătoare de „satisfacţie” le pot procura altor semeni ai tăi. Luaţi aminte doar un pic la reacţiile din România faţă de temele dezastrului din Turcia şi o să vă lămuriţi cum stăm cu „homo sapiens carpato-danubiano-ponticus”. Tot ceea ce au să ne spună autorităţile noastre, atît cele „ştiinţifice”, cît şi cele responsabile de guvernare, este cam cîte mii de clădiri vor cădea la următorul cutremur major de pe teritoriul României şi cam cîte zeci de mii de oameni vor muri în cîteva clipe sau în cîteva zile. Nu ce trebuia făcut şi nu s-a făcut, nu despre autorizaţiile de construcţie şi bursa şpăgilor pe care sunt obţinute, fără ca cineva să mai controleze condiţiile tehnice şi tehnologice de construcţie, nu despre cum ajunge cineva în România să primească „certificat de constructor” etc. Evident, nimic despre ceea ce ar fi de făcut imediat sau într-o perspectivă riguroasă pentru a limita dezastrele pe care le poate rostogoli peste noi un cutremur sau altul. Nu, toate acestea nu sunt subiecte de interes. Au prins gură, în schimb, cei de fură pe rupte din aşa zisele „asigurări” care se practică în România. Au sărit repede, nu cumva să uităm să le mai dăm şi lor nişte bani degeaba pentru casele care, ori se vor prăbuşi, ori nu se vor prăbuşi la cutremur, tot aia. Ei rămîn cu banii, noi cu paguba. Pentru oricine vrea să vadă este evident că nu homo sapiens trasează contururile lumii în care trăim, ci o sub-specie pe care o putem numi „homo debilis sapiens”. Mai doriţi şi alte dovezi?
Aruncaţi vă rog o privire, nu departe, colea lîngă hotarele României. Ce are de a face capacitatea de gîndire a speciei umane cu ceea ce se întîmplă pe teritoriul unei ţări, Ucraina, locuite de aceeaşi specie ca şi cea stabilită pe teritoriul Rusiei? Şi al Europei şi al Americii şi al Asiei şi al Africii. Care componentă a raţiunii speciei poate explica „cauzele” dezlănţuirii distructive revărsată peste vieţile a milioane de oameni, mai ales din Ucraina, dar şi din Rusia? Niciuna! Ori homo sapiens nu există, este doar o construcţie conceptuală de laborator, teoretică, a antropologilor, ori ea există, dar atunci trebuie să admitem fie că această componentă „sapiens” care defineşte specia este instabilă, nepermanentă, discontinuă, ori că alături de homo sapiens, în mijlocul „turmei sale” se ascund şi alte sub-specii, pentru care nu raţiunea este motorul comportamental, ci setea de distrugere, de dezastru, bucuria şi plăcerea de a produce rău altora, de a-i omorî, de a le distruge sistematic habitatul, atît cel natural, cît şi cel construit, civilizaţional. De altfel, „elanul” de a distruge habitatul speciei la nivel planetar a devenit o caracteristică deja dovedită a lui homo sapiens, iar problema pe care şi-o pun cele cîteva exemplare care nu s-au dezis încă de atributul sapiens al speciei este dacă şi prin ce mijloace această distrugere mai poate fi oprită, înainte ca „mînia naturii” să ne şteargă definitiv de pe suprafaţa Pămîntului.
Filoanele distructive ale activităţii planetare a speciei homo sapiens sunt nenumărate, iar consecinţele ameninţă atît supravieţuirea speciei, cît şi a planetei care o găzduieşte: de la războaie, la distrugerea unor întregi sisteme, habitaturi şi areale biologice, pînă la distrugerea planetară, de la manipularea structurilor şi a informaţiei bio-genetice pentru a produce mijloace de distrugere în masă, pînă la otrăvirea chimică sau chimico-nucleară a resurselor vitale, sol, apă, aer, în sfîrşit, de la manipularea tehnologică a inteligenţei artificiale astfel încît să poată fi folosită în scopuri distructive, ori astfel încît să poată fi utilizată pentru controlul absolut asupra reprezentanţilor „retardaţi” ai speciei homo sapiens, pînă la distrugerea definitivă a echilibrelor ecosistemice ale planetei, nimic nu scapă atenţiei distructive a speciei homo sapiens. Este evident, astfel, pentru oricine vrea să vadă, că, actualmente, specia homo sapiens este slab şi incomplet definită. Avem de a face doar cu un subprodus pe care l-aş numi „homo sapiens delens”. Sub-specia omului care gîndeşte mai ales pentru a distruge. Pe el ca specie, pe semenii lui şi întreaga infrastructură bio-energetică a planetei pe care sălăşuieşte.

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi ziarul Bursa. www.bursa.ro