Harta „ruptă” a Ligii I

Fotbalul – „sportul rege”, sportul cu cea mai mare audienţă în România, trăieşte tot mai mult din amintiri. Ne amintim de adevăratele derby-uri „Steaua – Dinamo”, „Steaua – Rapid” sau „Dinamo – Rapid”, în speranţa că „umbra” care s-a lăsat peste fotbalul românesc va fi dată, din nou, la o parte de lumina soarelui.
Dacă privim „harta” Ligii I, constatăm cu tristeţe că oraşe precum Aradul, Timişoara, Odarea, Satu Mare, Reşiţa sau Hunedoara au fost „date la o parte”, iar astăzi respiră doar cu ajutorul „măştii de oxigen”. Dacă nu ar exista CFR Cluj, imaginea României ar semăna cu cea dintre anii 1859 şi 1918. Vestul ţării, Ardealul şi Banatul sunt rupte practic de Liga I, arătând ca o zonă pârjolită de cotropitori. Trăim tot mai mult din evenimentele trecutului, prezentul e cât se poate de cenuşiu, iar la viitor nici nu mai avem curajul să ne gândim. Mai marii prezentului promit, la fel cum au făcut-o şi cei din trecut, dar, realitatea este cu totul alta decât cea pe care ne-o prezintă ei, este una cruntă.
Fotbalul din România e împărţit în două tabele în acest moment, cea a preşedintelui Burleanu şi cea a „Generaţiei de Aur”. Este, fără exagerare, un război fotbalistic în acest moment în România, iar asta, pentru că fenomenul politic a intrat tot mai adânc în ultimii ani şi în acest sport, considrat oarecum serios, între multele lucruri neserioase din România.
Am avut parte în acest an de cele mai neinteresante, să nu le spun mici derby-uri din România din ultimii 25 de ani. Am văzut un „Dinamo-Steaua” cu identitate incertă şi cu pasiune golită mai mult de jumătate. Un derby, dacă-i mai putem spune astfel, într-un fotbal sinistrat şi murdar. E un fotbal fără sentimente, un fotbal în care se urmăreşte doar câştigul financiar, iar promovarea tinerelor talente şi investiţiile în bazele sportive au fost trecute de mult timp în plan secund.
Se vorbeşte despre copiii noştri din fotbal, despre viitorul acestui sport în România, care se vrea a fi cel puţin la fel ca cel de la începutul anilor ’90, într-un moment în care fenomenul fotbalistic pare, mai degrabă, într-o moarte clinică.