Greutatea unui an

A trecut şi 2015. Ce urme adânci lasă! Un an greu, parcă, şi la figurat şi la propriu. A trecut repede, “ca părerea”, cum zic bătrânii. Unul dintre cei mai dificili şi trişti ani ai ultimului deceniu, dacă nu chiar din ultimii douăzeci de ani. Şi la nivel planetar, dar mai ales pentru noi, românii. Pentru România. Un an în care ţara noastră s-a zbătut în aceleaşi incertitudini, promisiuni neţinute, necazuri care s-au adâncit, lăsând parcă loc, la suprafaţă, altora noi. Un an în care am constatat că nici măcar cel alături de care ne-am aruncat, plini de speranţe şi iluzii în „marea alegere”, nu şi-a putut demonstra nici măcar un sfert din “capacităţile” afişate arogant, în campania prezidenţialelor de acum un an. Pentru că, nu, preşedintele nostru nu a făcut nimic notabil, nimic care să poată fi menţionat, după un an în cea mai mare funcţie în stat. Nimic consistent, nimic demn de a fi menţionat măcar în presă. Concedii după vacanţe, deplasări, tăceri, renovări de milioane de euro ale viloiului, întâlniri, du-te – vino cu legile prin Parlament, comunicate seci, plictisitoare, scrise de alţii şi recitate robotic, vizite, dineuri, gale, şi cam atât.

Timp în care am mai dat jos şi un Guvern, mânaţi de alţii, ca să punem un altul, cu tot circul aferent, cu toţi incompetenţii şi aroganţii deghizaţi în tehnocraţi, care ne râd în nas pe la TV şi ne spun că putem să muncim şi pe 2 lei fără să comentăm prea mult. Chiar dacă Primul-ministru nostru (chiar pot să îi spun în acest fel) promite, chiar dacă efortul şi felul în care se zbate sunt vizibile, când mă uit la ce echipă conduce, îmi cam piere cheful de laudă. Dar, până la proba contrarie, Guvernul cel nou este ultimul lucru de care m-aş putea lua, în acest moment. Dacă nu-şi va dovedi eficienţa, o vom simţi mai mult decât o vom vedea. Aşa cum s-a întâmplat mereu. A fost un an al aleşilor. Al burţilor revărsate peste pantaloni şi curele de firmă. Un an în care au câştigat tot câştigaţii. Salarii mărite, bonusuri, pensii speciale, sume pe cât de ameţitoare, pe atât de jignitoare şi sfidătoare pentru omul simplu.

Salariile şi mai ales pensile nesimţite, vor rămâne ca o bubă în fruntea acestui an în care tragediile s-au ţinut lanţ, sărăcia s-a adâncit, lipsurile celor mulţi s-au înzecit. Însă pentru cei făcuţi de noi mari, bani au fost şi vor fi mereu, la fel şi drepturi, şi scutiri, şi privilegii. Bine, cât mai mult bine! Sună “populist”, ştiu…dar aşa m-am săturat să aud cum ne urechează, cu astfel de concluzii, tocmai cei care ar trebui, într-un act de minimă decenţă şi bun – simţ, să tacă! 2016 se aşterne pe un pământ plin de praf, sărăcit, tot mai puţin roditor. Nu mai avem nicio certitudine. De la ce băgăm în gură, până la ceea ce vom face mâine, peste o lună, sau la Crăciunul următor. Iar dacă a fost un an al incertitudinilor în privinţa lucrurilor bune, dar al certitudinilor rele, nu prea am puterea necesară să cred că anul care începe peste doar o zi, va debuta sub auspicii faste, blânde, promiţătoare. Dar, cum speranţa moare ultima, nu ne rămâne decât să sperăm că, poate, va fi mai bine. Să ne purtăm de grijă singuri, nouă şi celor pe care îi iubim, şi să încercăm să ne întoarcem faţa şi gesturile frumoase şi către cei care nu mai au pe nimeni de iubit, sau care să-i iubească.

Să ne bucurăm de ceea ce avem, de ceea ce putem dărui, să ne aplecăm cu mai multă atenţie şi dragoste către cei care o duc, cu siguranţă, mai greu decât o ducem noi. Să ne îmbrăţişăm mai des, să ne înţelegem gândurile sau semnele mai bine, să pricepem semnalele celor de lângă noi, mai profund. Să ne împăcăm cât mai repede cu cei cu care suntem certaţi sau supăraţi, iar celor care ne sunt aproape să le spunem mai des că îi iubim, îi preţuim şi că sunt de neînlocuit. Să ne întoarcem către valori uitate sau date deoparte, multe dintre ele care nu se măsoară în bani şi nu sunt concretizate în bunuri materiale. Poate că aceasta ar fi una din şansele reale la fericire, pentru noi toţi. Pentru că, în rest, da, săracul tot sărac va fi, bogatul la fel de bogat, iar bombele vor continua să cadă din cer, ca şi până acum.

Odată cu Anul Nou avem însă o şansă în plus să facem ca vieţile noastre şi ale celor de lângă noi să curgă mai bine şi mai frumos.