Facem ce facem, si tot ajungem cu discutiile, cel putin o data pe zi, la ei, la cei care fac tot ce se poate ca sa-si implineasca venitul. Cat au, ce au si de ce mai fac rost ca sa-si rotunjeasca minunatia de cont. Pentru ca, daca stam sa judecam la rece, asta este departe de a fi o moda in Romania. Este mai mult de atat, este vorba de un stil de viata, de planuri cu bataie lunga, toate puse la punct in cel mai mic detaliu si dupa motto-ul deja cunoscut ca o formula matematica: Daca nu eu, atunci cine?.
In Romania, cei care vor sa adune cat mai mult nu sunt, din pacate, cei ce nu au. Ei nu intra la socoteala, ei se resemneaza, luand in brate ideea ca nu pot. Cine poate face putin, cu greu poate face mai mult. Iar cine poate face mult, culmea, vrea si mai mult. Asta e axioma care face traiul printre romani. Asadar, musai trebuie sa ne intoarcem capetele dupa cei care au, dar nu le ajunge. Sa fie oare nehaliti? Probabil ca da. Altfel nu se explica rapiditatea cu care Patriciu, spre exemplu, regele Rompetrolului, se apuca sa faca bitum polimerizat exact cu doua luni inainte ca desteptii de la Compania Nationala de Drumuri si Autostrazi sa decida ca toate reabilitarile de carosabil se vor face musai, silit, obligat prin litera de lege cu acest tip de material. Sigur ca nimeni nu recunoaste nimic, sigur ca basmalele trebuie scoase curate inca o data, sigur ca acuzele aduse lui nea@ Dinu pentru ca viseaza numai bitum polimerizat nu se justifica. Ne sare, totusi, in ochi incrancenarea cu care este adusa in discutia justificativa o mafie care provoaca toate aceste povesti de adormit copiii poporului, cum ca ar exista asemenea intentii de sporire a averii pe baza de bitum si lopeti la asfaltat.
Poate ne cred unii nehaliti prosti. Si chiori. Si muti. Si poate se asteapta sa o inghitim si pe asta. Dar hapul e greu, mai ales ca stim ca in alte state, odata ce ai atins un anumit nivel de inavutire, impozitul este de 95 la suta. Asta ca sa te opresti, sa-ti fie de ajuns, sa nu monopolizezi si sa mai lasi si pe altii.
Se zice ca intotdeauna afacerile cu petrol s-au legat de politica. Gresit. S-au legat direct de bani, de un purcoi de bani, ca si cel al lui Hagi Tudose, iar pentru a pune mana pe ei exista nehaliti gata sa treaca peste orice. Politica ramane doar o unealta, o masa diforma prin care toti trec ca prin branza pentru a-si atinge scopul. Halal sa le fie! In rest, nehalitii si valoarea lor nu se masoara dupa galbenii dupa care fug. Figurile lor triste valoreaza mai putin de doi lei paralei.
