Geostrategie politică cu arbitraj chinezesc

Alexandru Lăpuşan

Pe un site despre comunitarism a aparut (6 noiembrie) un material ce s-a împraştiat pe internet pe la zeci de mii de utilizatori. Materialul viza elemente discrete ale vizitei din iunie 2012, în Germania, a premierului Ponta. Este adevarat că din perioada respectivă atitudinea premierului faţă de proiectul Roşia Montană şi al exploatării gazelor de şist s-a schimbat abrupt fără a avea o motivaţie publică. Materialul menţionat pune aceste schimbări de atitudine pe seama impunerii de către Merkel în contrapartidă cu diminuarea riscurilor de fărâmiţare a ţării. Rolul României în UE poate creşte, mai ales după semnarea (Vilnius 29 noiembrie 2013) de către Republica Moldova a Acordului de Asociere cu UE. Poate creşte rolul dar şi vulnerabilitatea s-a. Interesele dinafară, în ce ne priveşte ca ţară, nu au fost şi nu vor fi decât în două direcţii : haos politic sau dictatură. În ambele situaţii se vor găsi parteneri (aflaţi la putere sau dornici să ajungă) dispuşi să le satisfacă „poftele” (în general economice) chiar împotriva interesului naţional. Să nu uităm şi nici să nu trecem la capitolul vadimisme ideile, lansate cu ceva timp în urmă, ce vorbeau de independenţa Transilvaniei sau de apariţia unui stat ţigănesc pe teritoriul din sudul României. Se pare că inclusiv aceste subiecte au fost puse pe masă in discuţia cu Merkel. // Trece timpul şi iată-ne la summitul China-ţările Europei Centrale şi de Est, desfăşurat la Bucureşti (25-27 noiembrie), la care au participat 16 şefi de guverne. Relaţiile României cu China au fost conturate diferit de către parteneri, fiecare (consider eu) a încercat să valorifice o componentă interesantă. Şi culmea culmilor: toate în interesul naţional al românilor! Evident că Europa nu a văzut cu ochi foarte buni vizita premierului Li Keqiang la Bucureşti. Cred ca Ponta a vrut să arate că la lipsa de solidaritate de care dă dovadă Europa faţă de noi, după integrare, se pot găsi soluţii alternative viabile şi oportune, fără a se încălca acordurile europene. Memorandumurile semnate în domeniul energiei, infrastructurii, agriculturii, educaţiei, etc, de peste 8 miliarde euro, reprezintă o dovadă în acest sens.// Evident China are un interes enorm în a-şi crea un cap de pod pentru Europa. Din multe puncte de vedere Romania este cea mai bună soluţie. De loc întamplător, premierul chinez a spus că priveşte România ca pe un „partener strategic”, „un pilon important între UE şi China”. Pentru a se materializa aceste aranjamente „este nevoie de vânt potrivit”, care să creeze condiţii geostrategice favorabile. Cu mare probabilitate tensiunile cu Rusia pe tema refuzului Ucrainei de a se apropia de UE, semnarea Acordului de Asociere de către Moldova, scutul de la Deveselu, exploatarea gazelor de şist, etc, toate pe fondul unei crize economice tot mai acute în zona noastră, pot constitui elemente de favorabilitate pentru demersul chinezesc. // Lăsând la o parte vrajba din politica românească, trebuie să remarc atitudinea pozitivă a preşedintelui Băsescu, faţă de intenţiile Chinei, în condiţiile respectării acordurilor cu UE. În acest context premierul Li Keqiang a susţinut posibilitatea ca o linie specială de finanţare (adaptată la condiţiile impuse de UE) de 10 miliarde dolari pusă la dispoziţie de partea chineză, să susţină proiectele avute-n vedere în parteneriatul cu România. Tot Băsescu a zgâriat o rană mai veche a Rusiei, mulţumind Chinei pentru atitudinea corectă din 1968, când a salutat refuzul României de a participa la invazia Cehoslovaciei. A fost reiterată importanţa pe care China o poate avea în această regiune de confluenţă (şi interese geostrategice) între UE şi Rusia. // României îi mai trebuie o clasă politică (putere şi opoziţie) care să genereze stabilitate şi o evoluţie predictibilă. Pe care, cu costurile de rigoare, China o va susţine!