“Există oameni care vorbesc cu o clipă înainte de a fi gândit”, spunea La Bruyère, unul dintre cei mai valoroși moraliști ai literaturii universale. Românii au tradus și ei valoroasele vorbe și au compus celebra zicală “Îl ia gura pe dinainte”. Cuvântul este o forță inimaginabilă prin care putem să creăm ori să distrugem. Un cuvânt aruncat fără fireasca gândire de dinaintea lui poate aduce în viața noastră, a celor care deliberat ori nu, grăim uneori negândit, dar mai ales în viața celui căruia ne adresăm, nu doar un deserviciu major, ci chiar o adevărată traumă care, pentru a fi reparată, necesită răbdare, timp și un consum uriaș nervos și fizic. Dacă spui, poate fără să vrei, cuiva, -Ești palid, parcă ești bolnav! – omul din fața ta ar putea lua aceste vorbe ca pe un adevăr, deși el poate nu este bolnav, nici în suferință psihică, ci are doar o zi mai proastă, o lipsă de vitamine sau este obosit.
Informația încărcată energetic negativ i-ar putea induce, însă, pe loc ideea că el este bolnav cu adevărat, lucru care va putea duce către o îmbolnăvire ulterioară reală. Folosim, de multe ori, cuvinte grele, negândite, pentru a refula cantitatea de stres, de emoție toxică, de frustare poate, uitând că cel care ne ascultă sau cel către care îndreptăm vorbele nu are nicio vină sau are o vină cu mult mai mică față de pedeapsa pe care noi o trimitem asupra lui, prin forța cuvintelor grele. Cuvintele rostite ori nerostite, chiar de noi înșine, adresându-ne nouă, pot avea, de asemenea, un impact distructiv asupra stării noastre de bine. “Sunt gras, sunt urât, am îmbătrânit. Nu sunt capabil, nu sunt puternic, nu sunt conștiincios. Sunt oboist, sunt palid, sunt dat la o parte”. Toate aceste cuvinte, rostite “verbal” ori doar în gând, sunt nimic altceva decât îndemnuri toxice care ne subminează încrederea cea mai de preț – cea în noi înșine, ne slăbesc psihicul și trupul, ne îngenunchează de multe ori în fața unor probleme care au, de fapt, o soluție clară, concretă, dar pe care nu o mai putem vedea din cauza acestui văl negru al cuvintelor și gândurilor otrăvite.
Cuvintele au în ele vibrații pe care noi nu le putem vedea, însă care pot fi simțite, fără să știm, de fapt, ce sunt. Ele pleacă în momentul în care sunt rostite, asemenea unor cercuri pe apă, ce se formează la aruncarea unei pietre, întorcându-se ulterior, cu o forță mult mai mare, în locul din care au plecat. Dacă vom gândi, chiar și preț de câteva secunde, înainte să rostim un cuvânt care prin forța, chiar adevărul pe care îl conține, ar putea provoca o rană celui căruia îi este adresat, vom reuși să primim la rândul nostru o energie gândită în prealabil, conștientizată, asumată, care ne va face bine și ne va feri de vibrații negative, atât de dăunătoare la nivel fizic și psihic. Un cuvânt creat și rostit prin gândire, este o mostră de maturitate, dar dincolo de asta, o garanție a faptului că nu faci rău celui cu care vorbești și ulterior eviți să-ți faci însuți un rău, prin vibrațiile care se întorc în mod invariabil în locul din care au plecat.
Simțim, de multe ori, o stare de rău, de slăbiciune fizică, de emoție care ne copleșește, în preajma unor oameni care ne vorbesc. Voit sau nu, aceștia trimit către noi atacuri energetice care pot lua de multe ori și forma cuvintelor. Niciun cuvânt nu pleacă din noi fără o cantitate de energie ce va fi transmisă imediat celui cu care stăm de vorbă. Dacă aceste cuvinte sunt negândite și sunt și grele, se concretizează în critici interminabile ori se manifestă prin bârfă, detentorul nefiind, în acest caz, cel din fața noastră, vibrațiile acționează la fel afectând deopotrivă transmițătorul și receptorul. Ceea ce trebuie să învățăm, să înțelegem și mai ales să aplicăm, este faptul că niciodată un cuvânt greu, rău, trimis cu ură, patimă, critică excesivă și neconstructivă, vorbele de ocară, înjurăturile grele și multe alte mostre de cuvinte toxice, nu vor rămâne fără consecințe. Energia cuvintelor răutăcioase – cu încărcătură negativă – aruncate asupra unei persoane, precum şi tonalitatea și intensitatea cu care au fost rostite, au efecte devastatoare, în timp, asupra corpurilor subtile şi ale aurei acelui om şi lucrează aşa cum au fost adresate. O vorbă bună, de încurajare, o critică rostită într-un anume fel, care să rezolve strict problema și să nu se împrăștie pe fond, afectând personalitatea și întreaga activitate ori fel de a fi a celui criticat, blândețea, tonalitatea, empatia și înțelegerea celui de lângă noi, indiferent cât de grea sau rea este situația în care se găsește, va aduce mereu o soluție bună, dar și alinare și ulterior vindecare. Vom avea de câștigat în primul rând noi, cei care am fi tentați de multe ori să deschidem gura fără să gândim, dar și cei care pot fi puși la pământ ori dimpotrivă, ajutați să se ridice, respectiv cei cu care vorbim. Rămâne doar să alegem, evident, după ce am gândit fie și doar câteva clipe.
