Gâgă şi musca Ţeţe

Am făcut eforturi mari abţinându-mă să scriu din nou despre tembelizor, şi ceea ce se întâmplă dincolo de „sticlă”, însă mi-a fost anulată în week-end orice tentativă de pacifism forţat sau clemenţă. Mâncam eu, bine, sâmbătă pe la prânz, alături de prostul obicei de a butona telecomanda, când îmi apare pe ecran, fără somaţie, capul mare al gafeurului de la o emisiune de sinteză, difuzată zilnic. Bineînţeles că nu eram pe vreunul din posturile trustului în cauză, ci pe altul, întrucât era vorba de un dat cu capul de pereţi, iar un trust, mai ales unul laş, nu-şi muceşte angajaţii pe propriile posturi. Ce a scos redactorul pătrăţel pe gura ţuguiată, ca o inimioară umedă, m-a făcut să rămân înţepenit, cu furculiţa suspendată în aer şi fălcile în blocaj. În studio tocmai se încheia (în imagini preluate) emisiunea al cărei invitat era Julio Iglesias ăl mic, care era atât de dezorientat încât nici până la finalul emisiunii părea că nu înţelege de ce a aselenizat în acele spaţii tulburi, înţesate de râsete isterice şi întrebări halucinante. Drept mulţumire că venise la emisiune, mezinului familiei Iglesias i-a fost tuflită hăpt între ochi, o ultimă propunere, care nu poate fi sub nicio formă calificată fără să faci clăbuci la gură.

Sunt absolut convins că înainte de a spune ceea ce a spus, pe Gâgă l-a muşcat musca ţeţe de lobul urechii stângi. Dacă nu ştiaţi exact ce face misterioasa ţeţe, ei bine, prin ciupitura ei, musca ţeţoasă provoacă somnul (inclusiv cel al raţiunii, acolo unde aceasta există, mă rog). Revenind, sunt convins ca o muscă sau un grup hotărât de muşte ţeţe, l-au atacat pe Gâgă înainte de închiderea emisiunii. Edemul format subit a migrat rapid spre creier, în timp ce mâncărimea a coborât, subtil, între fese. Astfel încât, aşa cum înainte de orice tâmpenie trebuie să te şi mănânce în fund în prealabil, ca s-o faci, Gâgă îl plesneşte pe Iglesias cel mic cu următoarea fază: „Pot să te învăţ ceva în limba română?”. Fraierit de intenţiile parşive deghizate în „preţuire şi admiraţie” ale lui Gâgă, Iglesias junior a spus, firesc, „Da, sigur!”. Şi Gâgă l-a pus să repete: „Jos Băsescu!! Veniţi la mine la concert.” Traducătoarea aflată în regie sigur îşi pilea vreo unghie acrilică în acel moment, fapt pentru care nici ea nu realizat tâmpenia debitată, şi i-a servit juniorului traducerea, direct în timpane. Omul, fireşte, asta a spus şi el imediat, spre râsul prostesc al aplaudacilor din platou, care l-au periat cu râsete şi ropote de palme pe Gâgă, pentru gluma lui mirifică.

Urmărind ceea ce s-a întâmplat după această faptă incalificabilă, am înţeles că situaţia este într-adevăr, gravă. Că bătaia de joc, lipsa de bun-simţ, de probitate morală, de respect pentru un invitat, sunt lucruri de care atât pseudo-realizatorul de sinteze, cât şi întreg trustul care promovează asemenea gunoaie, nu au auzit niciodată. De aceeaşi părere au fost şi Julio Iglesias senior, cât şi staff-ul domniei sale, care nu doar că l-au făcut de toată minunea pe cap-pătrat, pe toate paginile de facebook ci, din motive bineînţeles „tehnice”, au şi anulat concertele pe care marele artist şi fiul acestuia urmau să le susţină la Cluj şi Bucureşti! Era firesc, mizeria are şi ea limitele ei de suportabilitate. Iar când aceasta devine mare cât o hazna plină şi loveşte în personalităţi de talie mondială, care nu au nicio vină prin faptul că ajung, printr-un ghinion teribil, în astfel de contexte, atunci măsurile care se iau trebuie să fie dintre cele mai drastice. Văzând iureşul de pe facebook şi amploarea pe care această gafă de proporţii a luat-o peste tot în presă, trustul împricinat l-a pudrat şi rujat rapid pe Gâgă, i-a şters ochelarii de unsoare şi l-a îmbrâncit în cadru, să mimeze nişte scuze pe cât de penibile pe atât de tardive. Ca nesimţirea să fie completă, pastorul spune, în poziţia ghiocel, că „îi pare sincer rău dacă i-a afectat sensibilitatea d-lui Iglesias.” Prin urmare, a fugit şi marele trubadur, dezamăgit de mizeria de proporţii la care a fost nevoit să asiste, a plecat şi fii-su, care într-un final a înţeles ce a spus, fără voia lui fireşte, şi indus fiind într-o mare eroare. Iar noi am rămas cu proştii pe stoc, în continuare… seară de seară.

Personal, nu servesc astfel de emisiuni; mai mult decât atât, când îl văd accidental pe Gâgă pe sticlă, alerg la sertarul de urgenţe şi înfulec un antihistaminic, astfel încât să nu mă umfle vreo alergie. Regret că un artist de o asemenea valoare, ca să nu mai adaug faptul că Iglesias realmente iubeşte România, a fost nevoit să ia asemenea măsuri, iar cei care au aşteptat să-l vadă şi au plătit pentru asta, au fost lăsaţi cu ochii în Soare din cauza unui iresponsabil. Dar, pe de altă parte, mă bucur pentru că prin această măsură (deşi s-a anunţat că este „amânat”, sunt convins că romanticul spaniol nu va mai susţine prea curând un concert la noi) nu a fost în mod necesar „răzbunat” marele artist, domnia sa nu are nevoie, desigur, de aşa ceva. Însă lipsa de etică profesională, mojicia şi lipsa totală de respect, întruchipate de maestrul aruncatului cu mămăligi în geamuri, au primit o palmă bine-meritată, care sper să se simtă mult timp de acum înainte şi care să producă inclusiv efecte notabile. Îl rugăm pe marele Julio Iglesias să ne scuze, şi să ţină cont de faptul că poporul român, publicul care îi iubeşte muzica de-o viaţă, nu se identifică sub nicio formă cu astfel de exemplare fără caracter, de pe fruntea cărora până şi muştele pleacă dezamăgite.