Frumoasă ţară, păcat că-i condusă!

Daniel Mureşan

Înainte de 1989, când era un singur partid, instituţiile publice erau conduse de politruci ce trebuiau să aibă o origine sănatoasă, şcoliţi ulterior la “Ştefan Gheorghiu”. După căderea regimului ceauşist, toţi vechii şefi s-au înscris în noile partide şi a fost aproape ca la început. Au devalizat bănci, au privatizat fraudulos întreprinderi. Progeniturile lor au învăţat repede metehnele, îşi iau doctorate cu carul. Din patru în patru ani se înghiontesc, îşi trag la gioale, mai mult de ochii lumii, de fapt în politica românească e o perpetuă cumetrie. Iliescu e prezent peste tot, unii discipoli întrecându-şi profesorul. La Băsescu sunt mai mult epigoni, UASCR-ul nereuşind încă salturi spectaculoase. Deci, aceeaşi Mărie, cu altă pălărie. Sau vorba unui amic: fundurile se schimbă, limbile nu! Obiceiurile vechi sunt păstrate cu sfinţenie, dar parcă personajele sunt picate din lună. La cel mai greu minister al ţării, cel de finanţe, domnişoruca Petrescu dă din umeri şi spune “vom face”. E adevărat că şi Ceauşescu avea un Dincă sau un Bobu, dar mai avea un Mănescu sau un Ştefan Andrei în posturile cheie, care ştiau ceva meserie. Acum, principala calitate a celor din guvern este linsul de funduri. Din toate aceste poticneli nu pierde nici Ponta, nici Băsescu, nici miniştrii. Pierde ţara aceasta, pusă pe tavă unor ageamii cu doctorate, unor coate-goale cu aere de intelectuali. Bineînţeles, în eternele talk-show-uri de seară fiecare dă vina pe celălalt. Asta până la alegeri, când devin agresivi de faţadă. Poate că domnişoara ministru are studii temeinice şi a venit la minister cu intenţii bune. Dar odată intrată în haznaua de partid, uită tot ce a învăţat, se transformă într-un instrument politic a cărui singură activitate este linsul de dosuri. Vai de ea ţară, amărât popor. Frumoasă ţară, păcat că-i condusă!