Frica de zeghe naște hiene

Singurul lucru bun pe care l-a adus regimul „Teleormania”, instalat acum o lună la București, a fost să ne redea președintele. Ultimele evenimente de pe scena socio-politică, dar și lipsa unei reacții convingătoare din partea pseudo opoziției la colosul PSD, l-au trezit într-un final pe Klaus Iohannis. Insuficient însă.

Aceleași evenimente ne-au mai arătat – cât se poate de clar cu putință – că românii hrănesc din propriile buzunare două instituții inutile: Consiliul Naţional al Audiovizualului şi Avocatul Poporului. Instituțiile sunt nefolositoare nu pentru ceea ce ar trebui ele să însemne, ci din cauza paraziților care le conduc, indivizi plătiți cu bani mulți pentru a sta la căldurică și care, de la o zi la alta, sunt tot mai obedienți sistemului. Pentru că, din nefericire, acesta este cuvântul de ordine al regimului Dragnea & Co: nu ești cu noi, ai plecat! Tocmai din acest motiv, atitudinea lui Iohannis din această perioadă este binevenită, într-o mare măsură. Atâta timp cât nu ne jucăm cu focul.

Deși pare a fi singura șansă să scăpăm de legiferarea hoției în România, am dubiile mele cu privire la referendumul prin care românii ar putea fi chemaţi să se pronunţe pe tema legilor ce-i spală de păcate tocmai pe cei care îi fură de 27 de ani încoace. Dacă am fi respectat referendumul din 29 octombrie 2009, privind trecerea la Parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari, astăzi am fi avut Parlament cu 300 de aleşi, şi nu cu 450. Astfel, de ce am mai organiza un nou referendum, când nici pe cele vechi nu le respectăm?

Situația actuală, mai precis „bomba cu ceas” pe care stă astăzi societatea românească ar putea fi ușor dezamorsată fără să mai ieșim în stradă ori să ne pierdem prietenii sau neamurile după ce ne-am înjurat ca la ușa cortului pe rețelele de socializare. Soluția este pe biroul lui Dragnea. Or, se vede deja cu ochiul liber că singurul său scop, de după alegerile din decembrie, este să modifice legile penale privind dezincriminarea abuzului în serviciu şi a conflictului de interese, plus graţierea. Chiar dacă sunt voci din interiorul PSD care s-ar opune acestui demers, încă n-am auzit ca vreun lider social-democrat marcant să afirme răspicat că ordonanţele privind graţierea şi codul penal trebuie retrase. Dimpotrivă! Social-democrații tac mâlc, iar Liviu Dragnea pare tot mai convins că, încet-încet, românii se vor obişnui cu ideea că „graţierea este bună”.

Cum spuneam, este evident că eliberarea infractorilor şi demolarea legislaţiei anticorupţie rămân obiective prioritare ale guvernării. Fapt confirmat și de Tăriceanu, care din poziția celui de-al doilea om în stat a propus, nici mai mult, nici mai puțin, că România trebuie să transmită UE că nu mai vrea să colaboreze în privinţa MCV-ului. Incredibil, dar adevărat!

Din păcate, nici zecile de mii de oameni ieşiţi pe străzi, nici MCV-ul, nici declarațiile Angelei Merkel, nici avizul negativ al CSM şi nici reacţiile procurorilor DNA, ale magistraților, ale presei, ale ONG-urilor, ori poziţiile ambasadorilor occidentali nu par să schimbe ceva. Dragnea nu cedează, așa că o dă înainte cu rezolvarea priorității naţionale pe care trebuie să o rezolve obligatoriu: supraaglomerarea din închisori. Și, până la urmă, prioritatea omului este de înțeles – un infractor ajuns la putere, cu șanse reale la o nouă condamnare, poate avea alte preocupări decât cele care să-l scape de închisoare?