Nu există sălăjean, tânăr sau mai în vârstă, sărac sau mai avut, școlit sau mai sărăcuț cu duhul, să nu se fi lovit, măcar de o sută de ori, de vorbele de duh ieșite din birourile aparținând instituțiilor din județ. „Nu mă interesează, lasă-i să aştepte, de-aia nu mai pot eu, mai reveniţi. Nu avem, nu aveți (toate actele), ne pare rău, așteptați afară, stați să vină șefa etc”. Folosind un limbaj facil, unii dau de înțeles și celui mai greu de cap că nu îi interesează. Cei mai mulți însă, rostesc în gând, zâmbindu-ți galeș, “mi se rupe!”.
Oamenii, în special cei veniţi din mediul rural să rezolve câte o problemă, familiarizaţi mai puţin cu fiţele orăşeneşti, dar şi noi, presa din judeţ, ne lovim de multe ori de răspunsuri în doi peri, incomplete sau… absente, venite din partea celor plătiţi din banul public să vină în sprijinul nostru. Vara aduce cu ea în multe din birourile care aparțin celor mai variate forme de birocrație orășenească sau județeană, nu doar pustiul aferent plecărilor în vacanţe, ci şi un val de dezinteres amestecat cu lehamite şi o formă enervantă de lene, aia care se face că lucrează. Toate într-un melanj pe care sigur l-ați primit de multe ori în freză în drumurile voastre pe la instituţii micuţe, mari sau foarte mari.
Noi, ca presă, avem ca principal scop în viaţa noastră profesională, oricum amară şi abandonată de toate autorităţile posibile (mă refer la sprijin şi susţinere aici), noi ca jurnalişti aşadar, avem obligaţia să vă oferim informaţii, să vă dumirim, cum spune românul, să vă aducem un plus de date despre ceea ce se întâmplă prin locuri şi instituţii de care traiul dumneavoastră depinde în mod direct. N-o putem face, de multe ori, aşa cum ne-am dori. Pentru că un refuz acordat presei, voit sau nevoit, din neatenţie, neglijenţă sau miserupism, reprezintă un refuz acordat cetăţeanului. Puțini rămân cei care vara nu dorm, prin fotoliile bugetare. Avem și câteva colaborări bune, instituții care răspund prompt și la obiect, însă de multe ori când primești un răspuns format din opt cuvinte întinse pe două rânduri, care nu te lămuresc nici cât negru sub unghie, îți vine să cauți pe net Consulatul Australiei și să vezi ce oferte de emigrare mai sunt pe site-ul lor. Sunt instituții în care șefii, speriați de bombe imaginare sau de paranoia, lasă arcuitul umerilor în responsabilitatea secretarelor care îți miaună la telefon ceva cu o urgență, sau că șefu’ tocmai a rămas fără semnal la telefon pe acolo pe unde este, desigur, în rezolvarea unei probleme ce nu mai suferea amânare. Iar el nu ştie şi nici nu se bagă.
Suni până îți iradiezi timpanul, după câte un primar, politician sau director sau şef de birou din administraţiile locale, suni şi luni, mai revii joi, încerci şi duminică la prânz, poate uită de insistenţa ta enervantă şi îţi răspunde din greşeală. Nici vorbă. O spun cu amărăciune şi fără răutate: deşi încercăm mereu să fim cu mult peste gradul de amabilitate pe care l-ar merita aceşti funcţionari, de multe ori abia suntem băgaţi în seamă, în afara unor dialoguri complezente și sterile. Noi, în redacție, nu putem inventa răspunsuri, așa cum se practică pe la alte case. Cititorii noștri așteaptă zi de zi informații corecte, complete, fără termini alambicaţi şi greu de descifrat, informaţii menite să le ofere un răspuns edificator la problemele lor sau ale localității în care trăiesc. Ceea ce poate mulţi dintre cei care dau ochii peste cap la nivel înalt nu realizează sau strâmbă din nas pe la ghişee, prin birouri sau naiba mai ştie pe unde, este faptul că miserupismul lor este palma murdară care loveşte direct în obrazul cetăţenilor, după ce noi suntem cei loviți inițial. Iar dacă, în continuarea vieţii, lor tot o să li se rupă aşa, la nesfârşit, s-ar putea ca atunci când vine sezonul pomenilor şi drăgălăşeniei subite, respectiv alegerile, cetăţeanul care a înghițit o felie de miserupism sau a rămas cu buza umflată, să tragă la rândul său, un mare şut în fundul nepăsătorului, cel care nu pricepe faptul că prin noi, ăştia mulţi, el îşi câştigă, în multe cazuri pâinea şi mai mult decât atât.
Cât despre cei care reușesc să fie oameni indiferent de împrejurare, să își facă datoria și să mai facă și ceva în plus pe lângă asta, cei care se încadrează în sintagma “omul potrivit la locul potrivit”, se știu sigur, pentru că nu doar noi, ci și sălăjenii care le-au trecut pragul, au mereu doar cuvinte de laudă la adresa lor. Păcat că sunt tot mai puţini. Închei într-o notă optimistă şi vă reamintesc faptul că Primăria Zalău este prima instituţie care va instala pe holurile clădirii aparate prin care cetăţenii vor putea acorda o notă în urma interacţiunii cu funcţionarii, atunci când vor solicita acestora un act, o aprobare sau sprijin în rezolvarea unei probleme. Un lucru pe care ar trebui să-l ia în calcul şi celelalte instituţii de interes major din judeţ.
