FMI, spaima bugetului de stat

În această lună a venit delegația FMI în România, să vadă care este situația cu economia țării, cu bugetul de stat, și să înțeleagă de fapt de ce nu ne ajung nouă banii… Ce a spus FMI cred că nu a surprins pe nimeni. Guvernul a fost criticat foarte dur cu privire la măsurile fiscale luate, afirmând că tot ceea ce s-a făcut până în prezent nu este nici pe departe suficient sau mulțumitor. Premierul Ciolacu a fost informat de greșelile pe care le-a făcut la guvernare, în condițiile în care poziția FMI a fost una fermă încă din anii trecuți. M-a surprins să văd și să aud, în spațiul public, poziții care fac din FMI un bau-bau sau o instituție care își urmărește doar interesele și nicidecum binele țării noastre. Aici se înscrie poziția mai multor deputați și senatori, însă de departe mi-a atras atenția poziția fostului prim-ministru Florin Cîțu, care a declarat recent la un post de televiziune că FMI mai bine te încurajează să faci greșeli decât să te ajute, pentru că ei trăiesc din dobânzile banilor împrumutați și, prin urmare, ei ne vor penaliza pentru aceste greșeli cu împrumuturi foarte scumpe. Ok, dar care ar fi intenția FMI de a ne taxa pentru ceva ce noi nu am comis? De ce greșește guvernul și de ce nu se iau măsuri concrete pentru cei care produc aceste greșeli? De ce este cetățeanul de rând cel care suportă întotdeauna, cu vârf și îndesat, valul de taxe și impozite introduse tocmai pentru că nu ajung banii la buget? Delegația FMI a spus că România și-a construit bugetul de stat din povești, astfel că și-a supraestimat indicatorii ca să iasă bine deficitul. Pe scurt, FMI ne acuză că am inventat o creștere economică în condițiile în care, de mai bine de doi ani, suntem părtași la o inflație în creștere, dobânzi și taxe tot mai mari și cam asta e rețeta pe care ne-o livrează guvernul.

În accepțiunea FMI, în situația în care nu se găsesc alte modalități și strategii de redresare economică, ne așteaptă tot ceea ce poate fi mai rău, atât pentru agenții economici cât și pentru cetățeni. Sigur că e ușor să spui că FMI e de vină că ne dau împrumuturi tot mai scumpe, în condițiile în care noi nu facem nimic din ceea ce ar trebui pentru a evita să ajungem acolo. Din păcate, prin aceste taxe și impozite noi și tot mai mari, nu se vor colecta mai mulți bani la buget, ci tot mai puțini, deoarece se închid firme pe bandă rulantă și care evident nu mai contribuie la bugetul de stat. Doar atât s-a putut? O viziune de redresare a economiei, o reformă sustenabilă sau o politică de stimulare a investițiilor nu se discută și nici nu se ia în calcul. E ușor ca cei care ne conduc să critice FMI-ul de pe margine, când de fapt ei ar trebui să-și facă autocritica, dar asta nu se va întâmpla niciodată.

Guvernul suferă de boli grave: „greaua moștenire” și „deficit bugetar cronic”. Ne plângem toată ziua că nu sunt bani la buget și că nu se colectează suficient și cam atât. S-a tot vorbit în ultima vreme și despre faptul că nu trebuie să depășim deficitul bugetar țintă. Pe noi ne avantajează un deficit mai mic de 4,4% și nicidecum mai mare, deoarece orice depășire vine la pachet cu costuri suplimentare pentru români. Dacă vom reuși să încheiem anul cu 5,5% deficit ar fi tare bine, dar se preconizează că va sări de 6%… Așa, și costurile cine le suportă? Guvernanților cine le impută? Evident că știm răspunsul și degeaba îl știm. O să avem ocazia să mai răbufnim puțin și să ne răcorim la alegerile care vin, și ele vin și trec, și românul rămâne tot mai trist și tot mai sărac. Ne resemnăm, ne descurcăm cum putem, înghițim în sec și ne încăpățânăm să mai trăim în ciuda lor, a celor care visează noi taxe și impozite, amăgiri și promisiuni pe care, în penibilitatea lor, nici ei nu le cred. Eu încă mai cred că într-o zi FMI-ul va veni în România și se va uimi de cât de bine ne va fi, într-o zi…