Fotbalul românesc, în special arbitrajul, a pierdut în această săptămână una dintre cele mai cunoscute şi apreciate persoane din fenomen. Nicolae Rainea, cel mai titrat arbitru român din istorie, „priveşte” acum fotbalul din ceruri, acolo unde a plecat miercuri, la vârsta de 81 de ani. Cele peste 400 de meciuri pe care le-a oficiat în decursul carierei sale de arbitru, dintre care 115 partide internaţionale, spun totul despre viaţa unui om care s-a dedicat „sportului rege”, în special arbitrajului. Spun „sportului rege”, fiindcă până să devină arbitru, Rainea a fost fotbalist la Laminorul Brăila, Metalul Piatra Neamţ şi Constructorul Bârlad, iar după ce s-a retras din arbitraj (1984), a devenit observator, preşedintele Asociaţiei Judeţene de Fotbal Galaţi, membru şi preşedinte onorific al Comisiei Centrale a Arbitrilor.
Arbitrii români au pierdut un om important din „familia” lor, o persoană care şi în ultimele zile de viaţă le-ar fi dat un sfat de pe patul de spital dacă ar fi fost nevoie. Mulţi cavaleri ai fluierului au avut foarte multe de învăţat de la acest om, au putut transmite generaţiilor următoare, iar dacă arbitrajul românesc este privit astăzi şi cu ochi buni, într-o mare măsură i se datorează celui devenit miercuri „îngerul” Rainea. Oamenii din lumea fotbalului şi-au exprimat regretul despărţirii de cel mai mare arbitru român din toate timpurile pe diferite site-uri de socializare, iar acest lucru demonstrează că a dat dovadă de demnitate până la finalul vieţii, nu doar al carierei de arbitru.
Pentru Nicolae Rainea, „fluierul final” a fost miercuri dimineaţa, la ora 5, un „fluierul” care i-a redus la tăcere pentru câteva momente pe toţi arbitrii care l-au cunoscut. A plecat, însă, cu speranţa că cei care rămân în sistem au apucat să „fure” măcar o parte din demnitatea pe care a arătat-o în toate meciurile, chiar şi atunci când l-a arbitrat pe marele Maradona.
Fluier final
