Fie politica iertată

Fiecare dintre noi am resimțit, unii mai mult, alții mai puțin, presiunea electorală care s-a abătut asupra noastră. Începând de la un rezultat cu totul neașteptat la primul tur de prezidențiale, la schimbarea surprinzătoare a cum va arăta parlamentul în următorii patru ani, dar mai ales la jocurile politice din ultimele zile care au dat peste cap cursul a tot ceea ce reprezenta stabilitate. Politica de la noi a avut mereu culoare, cu nelipsitele scandaluri, tensiuni, campanii murdare și presă de casă.

Ultimele două săptămâni au scos în evidență două categorii de români, dezbinați, cu viziuni și percepții pentru viitor cu totul diferite. Prima dintre ele este formată din românii convinși de parcursul statului de până acum, orientați pentru spre continuitate, în timp ce a doua a fost fondată pe convingerea clară pentru schimbare, toți sătui de clasa politică cocoțată de atâția zeci de ani pe mai marile culmi ale țării. La o primă vedere, nimic nu pare a fi de judecat. Că doar democrația presupune diferențe și orientări distincte. Însă, formarea acestor bule de oameni a dus conviețuirea tot mai dificilă și în unele cazuri imposibilă dintre oameni, fiecare posedând convingerea că a sa părere e mai bună. Disputele aprinse au ajuns să aibă o conotație tot mai puternică nu doar între străini, ci și în familii. Și tot aceste dispute, unele pentru Lasconi, altele în favoarea lui Georgescu, au ajuns să ducă la denigrarea altora, a celor minoritari, a celor pricăjiți, a celor care nu dețin cunoștințe semnificative asupra a ce presupune politica, pe scurt, a celor vulnerabili.

Toată această campanie, care a dus la epuizarea evidentă a tuturor, a pus pe tavă caracterele întunecate din sufletele oamenilor. Am ajuns în punctul de a ne judeca aproapele, nu doar prin prima orientării politice, ci și prin prisma a ceea ce simt și decid alții asupra modului de a trăi și a simți, a celor diferiți și care se iubesc așa cum sunt. A-l folosi pe Dumnezeu în discursuri politice, a te considera credincios, ba chiar a merge des la biserică, și cu toate acestea, să îți judeci aproapele, întrucât nu ți se aseamănă și nu gândește similar cu tine, e păcat. În așa fel, nu numai că încalci porunci, acelea de ar trebui să le rostească orice bun creștin, ba chiar te opui creației divine. Fiecare dintre noi suntem creația lui Dumnezeu, suntem formați după „Chipul și asemănarea Lui”. Faptul că toată această campanie a dat naștere unui val de ură asupra minorităților, ca singur argument în defavoarea candidatei Elena Lasconi, și toți susținătorii celuilalt candidat să poarte numele Domnului în discursurile puternic trasate cu ură și dispreț, naște întrebarea dacă suntem sau nu cu adevărat creștini.

Biserica nu are ce căuta în politică. Și nicio altă instituție, nimic altceva ce poate discredita vreo anumită categorie din populație. Politica ar trebui să fie independentă, iar atragerea de votanți să aibă loc fără a stârni ură împotriva minorităților sau categoriilor vulnerabile de oameni. Cu atât mai mult, nimic din ce ține de viața privată a omului nu are ce căuta în discursuri politice, începând de la avort, cezariană sau alte aspecte ce țin de sănătatea intimă a unei persoane. Toate acestea au dus la certuri, discuții tensionate între membrii familiei, prin faptul că fiecare are concepții diferite. Nimic greșit. Cu toate acestea, nu devii un politician bun dând naștere urii și marginalizând categorii de oameni care nu se pliază pe concepțiile personale. Datoria politicianului e aceea de a munci în favoarea fiecăruia în parte.

Așadar, oricum ar fi actuala situație, dublată de toată incertitudinea născută prin atâtea decizii de rang înalt privind aceste alegeri, să iertăm, să ne iertăm unii pe alții pentru toate cuvintele grele. Cei care s-au simțit jigniți, răniți, să ierte. Politica nu are ce căuta atât de profund în viața nimănui. Să ne bucurăm așadar de ce a mai rămas din acest post, de atmosfera sărbătorilor care sunt tot mai aproape.