Farmecul inefabil al guvernării la români

Cornel Codiţă

În vocabularul politic relativ redus, în bună măsură deformat şi plin de „aproximări” al „cetăţeanului român”, guvernare înseamnă, pe scurt: ceea ce face Guvernul! El şi celelalte instituţii care îi sunt subordonate sau sunt menite să îi aplice „în teritoriu” măsurile clocite „la centru”, nu de puţine ori, hodoronc tronc, peste noapte. Într-un mod care a devenit atît de obişnuit încît nimănui nu-i mai trece prin cap să ridice problema abuzului legislativ al executivului, deciziile Guvernului sunt exprimate prin ordonanţe de urgenţă. Mai nou, pe fondul „crizei covid”, chiar şi prin decizii ale unui aşa-zis „grup de comunicare strategică” ale cărui componenţă, atribuţii şi activitate au rămas total ascunse de privirile oricărei instituţii de control democratic din România şi, desigur, mai ales de ochii cetăţeanului de rînd. Stare de necesitate, stare de alertă, ordonanţe militare în cascadă, suprimînd brutal drepturi fundamentale ale cetăţenilor, altfel declarate chiar de Constituţia României ca fiind inalienabile. Îşi mai aduce aminte cineva cînd a „murit” discuţia din „presa liberă” a României despre transformarea unei excepţii constituţionale, ordonanţa de urgenţă, într-un abuz grosier al guvernelor din România, echivalînd cu subminarea directă a principiului separării puterilor în stat, esenţial şi definitoriu pentru orice formă coerentă şi autentică de guvernare democratică? Probabil că nu…. hăt, de mult, pe vremea guvernului Ciorbea! Cam de atunci încolo, excepţia a devenit regulă şi nimeni nu s-a mai sinchisit prea tare. Nici măcar Curtea Constituţională. Nu de alta, dar ea nu are căderea să se autosesizeze şi altcuiva nu i-a trecut prin cap de atunci încoace să o întrebe, oficial, care este, aşa… aproximativ, numărul de „excepţii” de la care s-ar putea constata instituirea abuzului. Chiar şi expresia „ceea ce face Guvernul” are la noi, în România, o înfăţişare „originală”. În realitate, ceea ce face guvernul înseamnă nu ceea ce elaborează, decide şi implementează un organism colectiv, ci ceea ce fac şi desfac, înădesc şi cîrpesc miniştrii în domeniul peste care devin stăpîni. Fiecare în ograda lui. Iar ceea ce fac se împarte în patru capitole distincte: 1. „bani şi transferuri de valori materiale, respectiv oportunităţi, către gaşca (politică) de apartenenţă, inclusiv către sine, prin rude şi familia apropiată; 2. bani pentru partid şi susţinătorii materiali ai mandatului şi ai mandatatului; 3. invenţia de măsuri şi decizii care de care mai pafariste, inoportune şi creatoare de haos, în numele „Sfîntei Reforme”; 4. participarea la marele carnaval „Să-i prostim pe proşti”, anunţîndu-i la televizor de trei ori pe zi, şi de mai multe ori dacă se poate, că nu e cazul să îşi facă nici o problemă, să stea liniştiţi şi în băncile lor: Ministrul, Ministerul şi Guvernul lucrează pentru ei, situaţia este sub control şi totul va fi bine… Nu se ştie neapărat cînd… dar va fi!! Mai nou, activitatea guvernului României a urcat o treaptă mai mult decît semnificativă pe spirala care duce de la catastrofă la dezastru. Sfidînd geniul lui Einstein în materie de răsturnare cu capul în jos a paradigmelor şi convenţiilor, Guvernul nostru şi-a luat în sarcină să ne apere, pe noi cetăţenii, de măsurile luate chiar de Guvern!!!! După algoritmul: întîi le ia, pe urmă noi încasăm nişte costuri de ne cocoşează, după care el, Guvernul, vine şi ne dă nişte alifie să ne mai treacă arsurile urmelor de bici de pe spinare!!! Acesta este cazul omului de la Energie. Cînd a fost pus acolo i s-a dat în mînă şi agenda. Simplă ca bună ziua: liberalizarea preţurilor din piaţa internă la energie, curent electric, gaze naturale, benzină, motorină. Beneficiarii direcţi, „băieţii dăştepţi” care au pus mîna pe butoanele aşa-zisei pieţe libere şi pentru simplul motiv că transferă dintr-o reţea în alta nişte curent îi cresc preţul de zece ori! Cu benzina şi motorina e şi mai uşor. Pe de o parte guvernul are nevoie de bani şi presează în sus accizele, iar pe de altă parte stabilirea preţului la pompă este pur şi simplu la discreţia cartelului monopolist care a luat de mult în stăpînire aşa-zisa piaţă liberă a combustibililor din România. Drept este că agenda aceasta nu s-a inventat pentru actualul ministru de la energie. Pentru cei îndrăgostiţi de istorie putem spune fără să greşim că tema a apărut pe agenda politică a României încă de la primele discuţii privind condiţiile de aderare la Uniunea Europeană. De atunci, prin felurite forme de presiune, ba cu morcovul, ba cu bîta, politicienilor de la Bucureşti li s-a tot amintit că au de „rezolvat” această problemă. Ba că n-avem reţele, ba că n-avem hub-uri, ba că n-avem aia ori ailaltă, guvernările succesive au dat totuşi drumul la robinetul preţurilor, dar cu ţîrîita. Toată lumea ştia care va fi impactul, mai ales la populaţie şi cine dracu te mai alege după ce i-ai stins şi lumina din sufragerie şi aragazul din bucătărie? Acum însă, tare pe poziţiile sale, politice… nu-i aşa?, pe sprijinul cotrocenean fără de limite şi reţineri, în goana de a face frumos la Bruxelles şi mai ales de a băga în buzunarele cui trebuie nu o căruţă, ci trenuri întregi de bani, omul de la energie a făcut pasul decisiv. A liberalizat şi gata. Cînd populaţia, o bună parte din administraţia locală, din instituţiile de stat care plătesc facturi la gaze şi curent, o halcă destul de mare din micile sau mai cuprinzătoarele afaceri private au început să strige de durere, s-a aprins becul roşu de alertă. Ce ne facem, fraţilor? Păi, să le dăm nişte compensaţii!!!! Şi, uite aşa, România a juns ţara în care Guvernul şi-a înscris la loc de cinste în agenda sa politică apărarea cetăţenilor de măsurile luate chiar de Guvern!!! Vestea proastă, pentru noi, este că nici asta nu o să le reuşească. Ei o să rămînă cu succesul liberalizării, noi cu facturile. A zis cineva neplătite? Se înşeală amarnic! Cine nu le plăteşte se întoarce cît ai bate din palme în epoca lămpii de iluminat cu gaz, a maşinii de gătit cu lemne sau cu gaz, respectiv a mersului pe jos şi eventual cu bicicleta… că e al dracului de sănătos şi ecologic.

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi ziarul Bursa. www.bursa.ro