Factura la curent și brânza

M-am dus și eu la cumpărături. Știți voi, a început școala, pachețele, șervețele, caiete, toate cele. M-am dus în magazinul cunoscut, acolo unde găsești aproape de toate într-un loc, inclusiv mere din Polonia. Naiba știe ce s-a întâmplat cu merele de Sălaj. M-am înarmat cu mult calm, cu răbdare, am luat căruciorul și intrat am fost. Am luat ce trebuia să iau, strictul necesar. A, era să uit de pasta de dinți și de măsline. Încet, încet, căruciorul era plin pe jumătate. Mi-am făcut eu niște calcule, dar nu mi-am belit ochii la prețuri. Eram bucuros, se făcuse seară, iar magazinul nu era tare aglomerat. Ajung la casă, iar o doamnă foarte drăguță scanează produsele. Apasă pe tasta finală, mă privește cu ochi dulci și îmi spune răspicat că am de plată 480 de lei. Mă uit la ea, îmi duc mâna la buzunarul de la spate, mă uit în căruciorul de cumpărături și înghit în sec. O rog pe doamnă să mai verifice o dată, ceva nu e în regulă. Pam-pam, tanti repetă operațiunea, iar rezultatul e același. Tac, chelia mi se încrețește, scot banii din buzunar, plătesc și ies buimac. Nu înțeleg cum naiba s-au scumpit toate în halul ăsta. Am plătit aproape 500 de lei și n-am cumpărat mare lucru. Nu fumez, nu dau banii pe alcool, încerc să fiu disciplinat, cumpătat. Mi-am dat seama rapid că am uitat să cumpăr brânză. Nu-i nimic, știu un producător care vinde în piață brânză de capră. Îl caut a doua zi. Mă uit la prețuri. Un kilogram de brânză de capră costă între 40 și 50 de lei. Nu-mi vine să cred. Eu am impresia că unii sunt rupți de realitate și cred că banii sunt pe garduri și se câștigă ușor. La naiba și cu brânza. A doua zi ajung din nou la magazin, brânza e mai ieftină aici. Lumea se plânge că n-are bani, dar magazinul e plin. Simt că cineva îmi suflă în ceafă, întorc privirea. Niște mâini mari și groase împing un cărucior plin cu sticle de ulei. Ce naiba face ăsta cu uleiul? Nici nu contează, prețurile au luat-o razna sau m-am tâmpit eu de tot? Iar în tot acest timp, cei mai mulți politicieni uită de lumea reală, de ce se întâmplă aici, jos, și trăiesc sus, printre nori, acolo unde nu contează cât e untul sau factura la curent.