Experimentul “Feta”

Am scris de nenumărate ori şi vom continua să scriem despre ororile alimentare existente în marile magazine din ţară, produse şi preparate autohtone şi (mai ales) din import, care ne trimit pe drumul bolii sau pe cel fără de întoarcere, cu paşi siguri. Am relatat pe larg despre aditivi, despre apa îmbuteliată, neconformă cu vreun standard de calitate, despre pericolele din mezeluri, dulciuri, produsele de patiserie congelate puse, încă îngheţate, în cuptoare, despre sucuri, ouă sau pâinea plină de E-uri.

În editorialul de astăzi tragem un semnal de alarmă asupra unuia dintre cele mai nenorocite şi toxice „experimente” făcute pe banii noştri şi pe nepreţuita sănătate a consumatorului – brânza falsă, fabricată din uleiuri hidrogenate, în special uleiul hidrogenat de palmier. Acest tip de brânză (existentă în comerţ, în cea mai mare parte, sub denumirea mincinoasă de “Feta”, dar şi sub alte denumiri, cu consistenţă, aspect şi gust diferite) este unul dintre cele mai toxice produse de pe raft, ce se află în lista produselor “lactate” comercializate în toată lumea, inclusiv în România – o adevărată catastrofă pentru organismul uman.

Potenţialul cancerigen al acestui tip de ulei este dovedit fără niciun dubiu. Este unul dintre cele mai toxice şi periculoase uleiuri din câte există. Magazinele spun că practica lor este una corectă şi că pe etichetă scrie clar ceea ce conţine produsul. Da, este scris pe o etichetă minusculă, aşezată în dreptul tăvii în care se găsesc bucăţile de „feta – palmier”, acolo unde scrie că produsul conţine 80 la sută ulei hidrogenat de palmier, sare şi alte ingrediente care nu au nicio legătură cu vaca, oaia sau capra. Corect, dar pe eticheta principală stă scris cu litere de-o şchioapă, “Specialitate Feta” iar noi ştim că brânza feta este o specialitate fabricată din lapte de vacă.

Ceea ce ştim însă, nu se potriveşte cu ceea ce este de fapt, de multe ori, acest produs mincinos. Acest ulei de palmier este unul dintre cele mai controversate produse care au invadat spectrul alimentar la nivel mondial. Este, dincolo de toate, un experiment, unul reuşit pentru producători, un ingredient de bază care a ajuns în acest moment să invadeze aproape orice reţetă. De la cremele de ciocolată, produse de patiserie – croissante, cozonaci, brioşe, fursecuri, biscuiţi, până la pufuleţi, produse pentru copii -este aproape imposibil să găseşti un produs care să nu conţină acest ulei hidrogenat periculos. Produsele de fast-food, cele de renume, toate îl conţin ori sunt preparate sau prăjite exclusiv folosind acest ulei. Ce este uleiul de palmier? Un ulei care se obţine cu bani puţini, pe suprafeţe care nu necesită condiţii climaterice speciale şi cu randament uriaş în recoltă. De exemplu, pentru a obine zece tone de ulei de palmier e nevoie de 1,2 hectare cultură de palmieri. La celelalte tipuri de ulei, lucrurile se schimbă: sunt necesare şase hectare de rapiță sau floarea soarelui şi opt hectare de măslini pentru tipurile de ulei respective.

Există ulei de palmier nehidrogenat (ceva mai puţin nociv, dar dăunător, şi acela, sănătăţii) şi hidrogenat, cel folosit la scară indistrială. Din acest tip de ulei se fabrică şi această aşa-zis “telemea”, sub denumiri sonore, care vă atrag sau vă garantează faptul că achiziţionaţi o brânză normală care, chiar şi ieftină fiind, este un produs natural. Nimic mai fals! Din sărăcie și lipsă de informare, românii cumpără mai ales telemeaua ieftină, care e făcută cu uleiuri vegetale. În schimb, micii producători români din zone cu tradiție ca Bucovina, Sibiu ori Satu Mare, sunt în pragul falimentului, pentru că nu pot concura la preţ cu această telemea falsă, spun, disperaţi, crescătorii de bovine. În privinţa acestui tip de ulei, specialiştii ne aduc veşti apocaliptice. „Este vorba de un ulei de palmier hidrogenat care din punct de vedere nutrițional diferă drastic față de uleiul de palmier nehidrogenat. 

Este o margarină primitivă, dăunătoare. Conține acizi grași care duc la apariția bolilor cardio­vasculare și a unor forme agresive de cancer”, spune reputatul medic Gheorge Mencinicopschi, ­specialist în nutriție. Opinia lui se alătură miilor de opinii venite de la medici şi specialişti din întreaga lume, toate extrem de dure în privinţa acestor produse. Cum am putea recunoaşte o brânză din lapte față de o brânză din ulei vegetal? Unul dintre indicii (nu singurul şi nici cel mai concludent) care ne poate atenţiona că ne găsim în faţa unui astfel de produs este preţul. O telemea, oricare ar fi aceasta, care se vinde cu 10 sau 15 lei kilogramul trebuie să însemne primul semn că ceva nu este în regulă.

Citiţi mereu eticheta! Dacă nu există etichete, iar produsul este vândut la vrac, aşa cum este denumită modalitatea “la grămadă” (pachete, butoi etc) prin care se vând astfel de produse, solicitaţi fişa produsului, eticheta existentă pe lot, etichetă care oricum trebuie să fie la vedere mereu, oriunde, fără excepţie. Refuzaţi să fiţi cobai ai acestor experimente devenite obicei, refuzaţi să îngrăşaţi conturile acestor producători şi căutaţi mereu să cumpăraţi produse autentice, chiar de la ţărani, ori din magazine, dar care sunt produse de firme consacrate, de preferinţă româneşti şi care oferă, pe lângă o listă sinceră de ingrediente, o garanţie a calităţii produsului.