Dacă ar fi să numărăm prejudecăţile după care îşi croiesc românii viaţa, nu ne-ar ajunge degetele de la mâini şi de la picioare. Asta pentru că românii au cel puţin câte o mie de prejudecăţi pe cap de locuitor, despre orice îi înconjoară, iar lumea prejudecăţilor lor este aproape la fel de stufoasă şi încâlcită precum legislaţia din ultimii ani. Atât de preocupaţi să îşi organizeze propriul univers cât mai asemănător cu cel pe care şi l-au luat drept model – de obicei, un model din ţările vestice – românii îşi pierd din originalitate, lăsându-se furaţi de constrângeri. De exemplu, pentru numeroşi zălăuani, ultimul trend în modă îl reprezintă ţoalele achiziţionate din mall. Iar dacă nu ai astfel de veşminte pe tine, nu contezi, nu exişti, nu eşti observat de respectivii, ai căror ochi alunecă peste tine de parcă ai fi cu totul şi cu totul invizibil. După modelul mamelor şi al taţilor captivaţi de mall, în special de mall-urile marilor oraşe, care sunt – evident, cum altfel? – mari şi ele, odraslele au prins gustul plimbatului, zbâitului şi shopping-ului în astfel de centre comerciale. Ca răspuns la cererea de pe piaţă, părinţii şi dascălii le sar imediat în ajutor. Primii le îndeasă în buzunărele milioane de lei, iar ceilalţi le organizează excursii până la Cluj sau Oradea să vadă pruncii mall-ul. Sau, mai exact spus, pretextul este să vadă un film la mall, deşi Zalăul are deja două săli de cinema, dar care rămân prea puţin călcate de zălăuani.
Excursia la mall am întâlnit-o la mai multe unităţi de învăţământ din Zalău. Adică se pleacă în mod organizat, sâmbătă dimineaţa, cu autocarul, se ajunge la mall, se bat aleile şi magazinele, se sparg banii pe ţoale de fiţe, iar apoi ceata de excursionişti se adună să ia prânzul. Fireşte, tot în mall, că doar este plin de restaurante unde poţi să îţi pui burta la cale. Urmează o nouă rundă de explorare a aleilor luminate cu neoane, se mai execută câteva urcări şi coborâri cu scările rulante, iar dacă printre prunci sunt şi din cei aventuroşi rău, pot fi închiriate nişte patine – pe timp de iarnă, desigur – cu care să se zburde o oră pe patinoar.
Asta da excursie, în care să faci mişcare şi activitate fizică şi în care să-ţi îmbogăţeşti cultura generală! Nu sunt un fan al comunismului şi nu îmi doresc reîntoarceri în timp – Doamne fereşte! – dar excursiile pe care elevii le făceau cu dascălii în urmă cu 20 de ani aveau altă efervescenţă. Şi da, când mă gândesc la „excursie”, îmi vin în minte cuvinte precum muzee, munte, natură, verdeaţă, mers pe jos, rucsac în spate, sănătate, Grădini Botanice, situri arheologice. Apropo, aş putea paria că mai mult de jumătate din odraslele care „se excursionează” la mall nu au pus piciorul niciodată la Porolissum. Dar nu are a face! Pentru ei, istoria valorează cât o ceapă degerată şi nu ajunge nici măcar la valoarea unei aripi picante de mall.
