Exasperari

Un prieten mi-a daruit cartea lui Nicolas Sarkozy, Martor, carte aparuta recent, in a doua editie, la Rao, si distribuita prin intermediul unui saptamanal financiar. Vizita presedintelui francez la Bucuresti m-a indemnat, oarecum, sa lecturez aceasta carte. Desigur, in postura de victima, inocenta, a unei actiuni de marketing politic si nu numai. Ce scrie Sarkozy (inainte de a fi ales presedinte)? Ca ii place actiunea. De cand ma stiu, am avut intotdeauna dorinta sa actionez. Ca politica este o profesie in care nu se improvizeaza. Ca sa te inchizi intr-un glob de sticla, sa nu vezi decat colegii de guvern, colaboratorii cabinetului si cativa jurnalisti parizieni, sa nu citesti decat note administrative, acestea sunt cateva dintre cele mai grave amenintari care apasa pe cel care exercita puterea. Eu muncesc din greu, caci, contrar ideii pe care o au unii despre mine, imi pun mereu intrebari, mai scrie Sarko, care adauga ca deciziile mele sunt rareori luate la intamplare. Le-am luat intotdeauna reflectand la ele timp indelungat. Exasperant. Succesul redresarii Alstom este, de asemenea, marturia importantei, in politica, de a sti unde vrei sa ajungi. A fi popular nu inseamna a fi populist.Aceasta carte o dedic Frantei care munceste, dar si Frantei care sufera. O carte de discursuri, programatice, autoreferentiala. O fi oare o carte sincera? E greu de dat un raspuns transant, mai ales in cazul unui politician/om politic. La un moment dat, Sarkozy, in cartea mentionata, il lauda pe Adrian Nastase, ca si prim-ministru. Care scrie si el, nu de ieri, de azi. Iata ce scria, de pilda, in 2 ianuarie 2008 in Jurnalul National: Doua randuri de alegeri vor aduce cu ele valuri de populism si de dezbateri pe teme care mai de care mai fara legatura cu subiectele reale. Din pacate, nu trebuie sa fii nici politolog si nici profet ca sa prevezi viitorul peisaj al scenei publice. Dincolo de toate astea, alegerile locale vor fi extrem de importante. Acolo, la nivelul comunitatilor, se va realiza (sau nu) procesul de asimilare a fondurilor europene. In fond, miza intregii integrari. Pe fondul scandalului permanent, pe care il numim duios administratie centrala, raspunderea alesilor locali va fi mai mare ca oricand. Chiar daca nu de putine ori scrie bine, eu unul nu-l cred pe Nastase, nu am incredere in el ca om politic. Multi veti spune, poate, ca e din cauza/sau datorita scandalurilor in care fost implicat. Nu chiar. Poate pentru ca este exasperanta dorinta lui de a reveni cu orice pret pe scena politica. La biografia exceptionala pe care o are, povestea politica ar merita o alta abordare. Scrie bine si Vasile Dancu. Razboiul romanilor impotriva lor insisi. Privita din acest unghi, politica pare un razboi civil al romanilor impotriva lor insisi (Politica inutila). Ca si vicepresedinte al PSD, in opinia mea, n-a rupt gura targului. Si atunci? Sigur, la romani, politica nu se face prin articole de ziar si prin carti. Sunt exasperat de lipsa de proiecte politice convingatoare si de lipsa de eficienta a clasei politice conducatoare de a pune societatea romaneasca pe un drum coerent, catre un tel acceptat de majoritate. Cartile, articolele scrise de politicieni, lectura lor, par(e), asa, un moft, daca nu cumva o pierdere de vreme. Lipsa de incredere in clasa politica se cronicizeaza si pe fondul lipsei de speranta. Da, stiu, si Vasile Dancu vorbeste despre speranta. Abia astept sa vad acei oameni politici care vor reda romanilor speranta. Cu ce pret, asta e o alta poveste.