Educaţie „împrumutată”

S-a mai bifat încă o săptămână „altfel” în şcoli. Programată strategic, chiar înaintea vacanţei de primăvară, în ultimii ani tinde să se transforme într-o zăpăceală totală. În prima săptămâna a acestei luni, la fel ca în anii precedenţi, în toate unităţile de învăţământ s-a desfăşurat programul „Să ştii mai multe, să fii mai bun!”, organizat de Ministerul Educaţiei Naţionale. Ideea acestui program, cunoscut şi sub numele de „Săptămâna Altfel” sau „Şcoala Altfel”, a fost preluată din occident. Dacă imediat după introducerea noutăţii, cadrele didactice s-au înghesuit să organizeze cât mai multe activităţi în cadrul acestui program, în ultima perioadă unii dintre ei nu s-au sinchisit să facă mai mult decât câteva ieşiri prin parcuri sau în curtea şcoli. Ideea introducerii unui asemenea program nu pare una tocmai rea. E bine că se face mai mult sport, se lecturează şi altceva decât manualele şcolare, se învaţă şi lucruri cu aplicaţie practică etc. Totul să fie la şcoală sau pe lângă şcoală. Excursiile prin ţară au cam picat din schemă, doar pentru a nu fi tentaţi profesorii să adune banii şi să se lase cu tot felul de acuzaţii. Nu de alta, da ploile le-au fost stricate de un cadru didactic „altfel”, care a ştiut să mulţumească pe toată lumea, pe banii părinţilor. Iar mai marii Educaţiei au schimbat condiţiile în care se pot face aceste deplasări. Problemă rezolvată. Elevii nu mai merg în excursii, nu se mai dă şpagă în şcoli.

Ideea e că şcoala românească ar avea nevoie să fie altfel, însă nu doar pentru o săptămână. Pentru aceasta este nevoie de timp, bani şi oameni competenţi, nu doar de preluarea unor programe şi cam atât. Faptul că timp de o săptămână elevii au un orar mai puţin încărcat, după care urmează vacanţa de primăvară, nu compensează materiile „greoaie” băgate pe gâtul elevilor, orele adaptate după nevoile profesorilor, pentru a se putea completa norma didactică sau modificarea, aproape în fiecare an, a condiţiilor de evaluare a acestora, după cum îi vine vreunui ministru, iar cadrele didactice, după cum sunt plătiţi profesorii par şi ei plictisiţi. Aşadar, deocamdată, în şcoala românească pare că educaţia tot altfel rămâne, indiferent de ce anume se „împrumută” din alte părţi.