Pot să aleg spitalul unde-mi voi aduce pe lume copilul, medicul de familie care se va îngriji de sănătatea lui, dar nu pot alege şcoala în care va urma clasele primare. Au avut grijă de asta mai marii din Educaţie, când mi-au răpit un acest drept fundamental şi au conceput metodologia de înscriere în învăţământul primar ce prevede că fiecare locuinţă este arondată unei instituţii de învăţământ aflată în proximitatea sa. Altfel spus, că-mi convine sau nu, pruncul meu trebuie să urmeze cursurile la şcoala X, pentru simplul fapt că locuim în apropierea ei. Nu contează că nu am o părere prea bună despre cadrele didactice de acolo, despre modul în care se comportă cu elevii ori că este o şcoală învechită. Nu contează că îmi doresc ca fiul ori fiica mea să urmeze cursurile unei şcoli de muzică ori arte plastice, însă instituţia unde ar putea face asta este situată într-un cu totul alt cartier decât cel în care îmi am domiciliul. Oficialii din sistem au decis în locul meu şi au stabilit de la a lor putere unde să înveţe copilul.
Dacă prefer o altă şcoală, una care nu este a circumscripţiei mele, dar unde consider că odrasla mea va primi o educaţie mai bună, fie ţin pumnii strânşi ca să nu se ocupe toate locurile disponibile în anul şcolar respectiv, fie iau taurul de coarne şi încerc să mă descurc pe căi mai puţin „ortodoxe”. Cea mai simplă metodă o reprezintă obţinerea unei vize de flotant pentru o adresă ce este arondată şcolii la care râvnesc. Deloc puţin sunt părinţii care ajung să se roage de rude ori de prieteni să-i le permită „mutarea” la adresa lor, de dragul abţibildului aplicat pe verso-ul cărţii de identitate, ce le dă şansa înscrierii copilului la şcoala mult dorită.
Regula care îmi impune unde să-mi înscriu plodul este atât restrictivă, cât şi discriminatorie. Nu doar că nu-mi lasă odrasla să aibă acces la educaţia de care eu doresc să beneficieze, dar le şi oferă avantaje unora, în defavoarea altora.
Părintele este pus în situaţia de a regreta că, acum câţiva ani, când şi-a cumpărat apartamentul, nu a optat pentru un alt cartier sau, de ce nu, pentru un bloc situat la câteva străzi mai încolo. Cât priveşte sistemul de învăţământ, nici acesta nu are nimic de câştigat, competiţia dintre şcoli fiind descurajată.
Din pacate, statul nu poate satisface dorintele, exagerate sau nu , ale fiecarui cetatean.Ce sa faca cei care locuiesc in apropierea scolii si nu ar avea loc?Cu scolile de arte o dati in bara!Articolul exagereaza.
C
Asculta tanti Andreea!
Nu neaparat scoala si proximitatea ei face din elev un geniu.
Pe un prostalau sau pe o loaza poti sa-l duci si la Harvard sau Yalle ca din rahat,bici de matase nu faci!
Ca parerea ta ca si parinte nu ar fi prea buna despre profesorii vreunei scoli sau chiar despre scoala in ansamblul ei,dovedeste o mentalitate de repetent inadaptabil la cerintele studiului scolar.
Pana la urma,parerea ta despre o anumita scoala nu o fi prea buna,dar parerea scolii despre tine ca fost elev,eleva sau despre tine ca parinte de elev sau parerea despre elev,nu crezi ca este mai importanta ca parerea ta,tanti?
Nu oficialii decid unde sa-ti inscrii copilul,ci,cei pe care i-ai votat,aia au decis!
Data viitoare poate citesti mai atenta locul pe care pui shtampela/sic!Si aia tine tot de scoala si de o minima educatie intr-ale cititului si logicii!Si astea tot la scoala se invata!
Sau scoala la care ai studiat matale nu te-a pregatitara si sa citesti,ci numai sa scrii?