E Haloween în economie, vine bau-baul!!!

Ordonanța austerității a provocat deja panică în rândul majorității agenților economici. Nu știu cum e în alte județe din țară, dar știu sigur că în Sălaj e agitație mare, nervi, stres, frământări și gânduri negre. A închide firma sau a rămâne în continuare pe piață, cu riscul de a fi la limita supraviețuirii? Cam asta e întrebarea acum pe buzele tot mai multor manageri, patroni de firmă și mici antreprenori. Nu există predictibilitate în economia românească, totul se întâmplă când vor cei de la guvern, care cred că agenții economici au o baghetă magică și pot ajusta cheltuielile și costurile instant și prin incantația „hocus pocus preparatus”. Ei bine nu, lucrurile trebuie bine gândite, prevăzute din timp, prinse în planul de afaceri, în planul anual de marketing și așa mai departe. Cu cât punem mai multe taxe și impozite în cârca privaților cu atât riscăm ca aceștia să dispară rând pe rând, iar locurile de muncă să dispară și ele. Cei care cred că doar așa se pot colecta mai mulți bani la cutia milei a bugetului de stat, cred că se vor înșela cu această strategie și că banii tot nu vor ajunge. Desigur, noi taxe și impozite pentru privați și cetățenii de rând. Până când? Până când își vor strânge puținul și amintirile într-o valiză strâmtă și vor pleca undeva departe, cât mai departe… Aud tot mai mulți angajați în jurul meu care spun că e horror în prezent la locurile lor de muncă, și nu e de la Haloween. Nu, șefii lor sunt tot mai nemulțumiți, morocănoși și întorși pe dos. E dezastru și pentru cei care activează în vânzări, primesc targete tot mai mari și mai greu de atins, trebuie tot mai mulți bani pentru a putea rezista în joc. Alți angajați primesc sarcini noi pe bandă rulantă, fix pe aceiași bani. Când angajații care nu mai suportă presiunile, frustrările managerilor și jignirile patronilor părăsesc compania, cei rămași vor fi și mai ocupați, și mai împovărați, și evident și mai tentați să plece și ei. Și uite așa nu-i mare arde nimănui de dovleci scobiți sau copți, de fantome drăgălașe, de bomboane colorate primite și de nicio sărbătoare. Altele sunt prioritățile vieții… griji, bani, salariu, cheltuieli, supraviețuire. Intrăm într-un iureș cu toții, prinși în păienjenișul greșelilor celor aflați la butoanele țării și care, din păcate, nu răspund de ceea ce fac, nu-i interesează, ei votează și legiferează tot ceea ce visează. Vă spun că Sălajul fierbe la propriu, unii patroni sunt mai vocali, alții vorbesc printre dinții, iar majoritatea se resemnează și îi văd tot mai prezenți duminica la biserică. De la guvern se pare că nu mai au speranțe, nu mai au așteptări, știu că atâta se poate, iar acum își întorc cu un ultim efort fața către divinitate, poate că doar El va mai putea face cumva o minune pentru ca lucrurile să meargă spre mai bine. Sunt acuzați de multe ori, cei care încă nu și-au închis firmele, că sunt zgârciți cu salariile, că nu vor să dea bani mai mulți angajaților, prime, bonuri de masă, tichete fel de fel. Sunt de acord că la noi predomină salariul net în județ, mai exact 2079 lei, sumă valabilă pentru cei care nu au nicio persoană în întreținere, sunt de acord și că sunt puțini bani și că nu ajung pentru un trai decent. Dar, eu cred că mulți patroni, deși ar vrea să ofere salarii mai bune chiar nu pot, nu își permit, și asta pentru că nu ar mai putea fi competitivi, pentru că piața este invadată și sufocată la propriu de tot mai multe produse din import foarte ieftine și nu neapărat mai bune, mai calitative, mai durabile. Brandurile sălăjene sunt la limita supraviețuirii, sunt în letargie, vlăguite de forța de a se putea ridica din cenușa resemnării. Iar când salariile sunt mici, cetățeanul caută să cumpere cât de ieftin poate, vânând la propriu prețurile reduse, promoțiile și discounturile mari și produsele cu termen de expirare apropiat și aflate în lichidare. Așadar trăim într-o țară așa zis educată, țară în care stăm foarte prost la capitolul educație financiară, viziune și strategie de business, căi de modernizare și de progres. Economia României nu este un succes, reforma economico-financiară este în perfuzii, se mărește văzând cu ochii datoria țării și noi stăm cu toții și așteptăm să vină bau-baul, să vină FMI-ul, să vină Comisia Europeană, să vină cineva, oricine, și să ne arunce măcar din milă un colac de salvare. Încă mai așteptăm… SOS!!!