E frig, o să murim

M-am trezit devreme, i-am pregătit copilului un sandviș și l-am dus la școală. Da, a fost frig, frig bine. De o săptămână curg atenționările că vine frigul, că vine gerul, că scad temperaturile. Nu înțeleg? Frigul nu e normal în perioada asta? Ar trebui să fie 25 de grade Celsius în ianuarie sau cum mama mă-sii? A plouat cu avertismente și comunicate care ne anunțau că se face frig de parcă e anormal să fie frig în perioada asta. Măi, ce e cu noi, ne-am tâmpit? Iar noi, cei care ne credem sau vrem să fim jurnaliști, parcă ne tâmpim și noi uneori. Tot o dăm cu avertismentele. Se face frig, vin ninsorile, vine ceața, vine aia, apare cealaltă! Ninge, se depune zăpada pe șosea, trec câteva minute, iar șoferii sar în sus la doi metri că nu s-a intervenit, că asfaltul nu e negru. Așa ne place nouă, suntem veșnic nemulțumiți, veșnic avem pretenția ca alții să fie de vină, ca alții să facă, alții să rezolve, statul să ne măture zăpada din fața curții sau scării de bloc. Păi dacă e așa, ia, hai să ne schimbăm și altceva. De ce nu mergem la …pictat cu ….pensula altuia?  E frig, e iarnă, e normalitate. La intrarea în școală văd copii înfofoliți grosolan. Dumnezeule, unii arată de parcă sunt niște roboți, abia se mișcă din cauza hainelor. Nu știu câte haine, bluze, ce bocanci, câte perechi de mănuși poartă, dar parcă sensibilitatea asta e exagerată. Să mă iertați, dar asta cred eu. Să nu cumva să îi lăsăm în frig, să zburde prin zăpadă, să rabde puțin frig, să se călească. Pupe-i mama de copii, să le dăm o supică, să îi ținem la căldură, să poarte termici, bocanci de iarnă, să-și pună fular, haină groasă, pantaloni de schi. Să-i înfofolim, să-i băgăm în globul de cristal și să-i uităm acolo. Și ne mai mirăm că sunt betegi, că tușesc, că le curge nasul, că sunt veșnic răciți. Păi noi îi facem mai sensibili, mai vulnerabili, mai slabi, noi cu ideile noastre idioate. Nu vă faceți griji, și eu mă încadrez aici, și eu o comit la greu. Cunosc o doctoriță.  E o tipă faină. Ne-am dus pe locul unde se filma un scurtmetraj. Era prin octombrie. Locul e lângă o pădure, undeva în Halmășd, iar în apropiere curge un pârâu cu apă rece, rece, oameni buni! Pruncul doctoriței are cinci sau șase ani, își dă jos nădragii, bluza și sare în apă. Mi-a stat inima în loc! Mă uit la copilul meu, poartă bocanci, e îmbrăcat bine. Băiețelul doctoriței se bălăcește în apa rece. Eu devin palid. Mă-sa râde și îmi spune să îl las în pace, copilul se călește. Cine greșește? Nu știu, poate eu, poate tu sau ei, poate greșim cu toții. Timpul va dovedi cine și cât greșește. Între timp, farmaciile sunt pline, iar sălăjeanul cumpără medicamente cu sacoșa. A, era să uit. V-am mai spus. Nu mergeți la medic dacă vă îmbolnăviți, căutați-l pe demnitarul priceput. El vă poate ajuta, vă poate trata.