Fara doar si poate, cheia intrevederilor care au avut loc ieri la Presedintie a fost reprezentata de discutiile dintre seful statului si delegatia PSD. Spun asta si in contextul in care social democratii par hotarati sa-si oblojeasca ranile de dupa referendum, prin sustinerea necesitatii inlocuirii actualului Guvern. Variantele pe care le-a enumerat Mircea Geoana, la finele saptamanii trecute, intr-un interviu, sunt la fel de multe ca numarul celor descoperite de orice individ angrenat in valtoarea politicii ultimei perioade: Guvernul Tariceanu III, un Guvern condus de Theodor Stolojan, Mugur Isarescu sau, de ce nu, un Executiv in fruntea caruia sa se instaleze insusi liderul social-democrat.
La ora la care scriu aceste randuri, discutiile de la Cotroceni sunt in plina desfasurare, insa acest lucru nu ma impiedica sa cred ca, in cele din urma, formula la care se va ajunge in urma negocierilor va avea menirea populista de a iesi din criza, astfel incat noul Guvern sa ia in serios chestiunea legata de absorbtia fondurilor europene, capitol la care riscam sa primim avertismente serioase din partea Uniunii Europene. Mai mult, politicienii stransi ieri la Cotroceni ar trebui sa gaseasca solutii de compromis care sa steaga macar un strat din praful depus pe tambal, prin pregatirea de alegerile parlamentare anticipate, pe baza votului uninominal, eveniment care sa se desfasoare cand vor ei. E bine si in 2008, simultan cu scrutinul pentru locale.
Referitor la interviul acordat de presedintele PSD, Mircea Geoana considera ca nu este obligatoriu ca social-democratii sa faca parte din viitorul Guvern. Totusi, este o premiera faptul ca liderul social-democrat face trimiteri la alegeri inainte de termen, dar pe care le simte doar in iunie 2008. Spunand ca amanarea anticipatelor este necesara si pentru asigurarea stabilitatii politice, pentru pregatirea Summit-ului NATO din aprilie 2008, care va avea loc in Romania, bla, bla, bla, Geoana nu face altceva decat sa arate ca PSD, alaturi de PNL, PRM, PC, UDMR (partide care, nu cu mult timp in urma, traiau primele si ultimele clipe de concubinaj, cu scopul precis de a-l debarca pe Traian Basescu), la ora actuala nu sunt deloc pregatite pentru astfel de alegeri. Ce va face PD, insa, in aceasta situatie? Desigur, pentru a crea o si mai mare presiune pe plan politic, democratii vor pune la bataie o motiune de cenzura impotriva actualului Cabinet Tariceanu II, pe care vor sa-l sfasie cu coltii electoratului, mai precis cu voturile de incredere obtinute la referendumul din 19 mai. Insa, dupa ultimele semnale primite din tabara PNL, se pare ca liberalii nu sunt prea dispusi sa cedeze presiunilor. Toate strategiile noastre au in vedere ramanerea la guvernare, spunea duminica unul dintre liderii liberali, Varujan Vosganian. Este, daca vreti, inca o dovada a faptului ca, pentru PNL, ramanerea la guvernare reprezinta gura de oxigen de care are nevoie pentru a mai trai inca vreo cateva luni. Dupa care… Dumnezeu cu mila!.
Ei bine, presedintele PD, Emil Boc, a facut cunoscut faptul ca motiunea de cenzura ar putea fi introdusa doar in conditiile in care, dupa consultarile de la Cotroceni, nu se va cristaliza o majoritate care sa sustina actualul Executiv… In conditiile date, dupa loviturile primite in plex de anumite partide la numaratoarea voturilor de la referendum, cine credeti ca va mai avea doza de nebunie pentru a mai sprijini un Guvern sustinut de un partid ce se propteste pe doar 15 la suta din voturile electoratului? Va spun eu: nimeni! Iar daca luam in calcul faptul ca PD si PLD ar mai avea nevoie de circa 10-20 de semnaturi pentru o motiune, devine din ce in ce mai cert ca zilele lui Tariceanu in fruntea Guvernului sunt numarate. Insa, o vorba din popor arata ca ce-si face omul cu mana lui, se numeste lucru manual, motiv pentru care nu am de gand sa-mi murdaresc umarul cu lacrimile nimanui. S-a demonstrat a nu stiu cata oara ca politica romaneasca, in special politicienii nostri, indiferent de coloratura lor sau de palmele pe care le primesc peste bot, nu vor sa se invete minte. Asa stand lucrurile, chiar daca ei, la modul declarativ, intentioneaza sa-si intoarca fata spre popor, poporul ar trebui sa le intoarca acea parte a fizicului, care nu vede prea des lumina zilei. Poate, doar atunci ar intelege si ei, politicienii, ca fara noi, amalgamul de palmasi (sugestiv numit electorat), ar reprezenta un mare zero barat!
