Drum bun (pe naiba!)

Daniel Mureşan

Zilele trecute am citit primul număr (1907) al revistei La Lutte Economique (Lupta economică), ce apărea la București. În articolul de fond sau articolul-program (nesemnat), nu-mi dau seama, se scria: Erorile trecutului să ne deschidă ochii, erorile trecute să ne împiedice de a cădea în erori viitoare. Să facem de azi înainte mai puțină politică, dar mai multă economie politică, să părăsim preocupările meschine de până azi spre a privi în față problemele cele mari și vitale […] Să nu uităm că, pe când oamenii noștri de stat au luptat ca să dea țărei un așezământ modern, din punct de vedere politic, România a rămas fără șosele, apoi râurile n-au fost puse la îndemâna comerțului, drumurile de fier or sunt neîndestulătoare or nu corespund menirei lor economice, negoțul a fost disprețuit, bogățiile naturale ale pământului n-au fost exploatate, iar, în scurgerea de jumătate de veac, tineretul a fost crescut pentru toate în afară de muncă pe tărâmul economic.

A trecut mai bine de un secol și se pare că nu am învățat nimic. Sigur, infrastructura de azi arată altfel, dar tot în urmă suntem. Dacă mergem aproape în orice țară din Europa, situația se schimbă: autostrăzi, trenuri rapide, șosele frumoase. Cum naiba de la noi nu se poate. Se fac mintenaș 20 de ani de când am început centura Zalăului și nu știu când vom vedea luminița… chinezească. Toți miniștrii transporturilor au părut mai degrabă personaje dintr-o comedie absurdă. Oameni care nu știu să comunice, bașca nefiind de meserie. Dar noi continuam să-i punem pe bază de carnet de partid. O adunătură de yesmani care se uită la ceas, așteptând pe următorul care îi va scăpa de corvoadă.

Cred că țara asta nu are leac. În fiecare campanie electorală schimbăm perfuzia, așteptând o minune. Credem iar promisiunile, ne uităm ca mâța-n calendar la cifrele și graficele ce nici ei nu le pricep. Fiecare cetățean al patriei deține trei centimetri de autostradă. Unic în Europa. Visăm metrouri, autostrăzi suspendate, tuneluri ultramoderne, dar noi mergem cu căruța pe drumul european. E ca și cum n-ai putea să te urci în copac, dar vrei să ajungi pe lună!