Dacă nu ați sărbătorit, cu câteva zile în urmă, kitsch-ul de import numit Valentine’s day, dar vreți, totuși, să simțiți că iubirea are și ea o zi mai specială în an (deși toate cele 365 ar trebui să fie speciale) aveți ocazia duminică să vă manifestați cum doriți pe acest segment, pentru că este Dragobetele. Avem și noi Valăntainul nostru și vă garantez că e mai authentic, mai sincer și mai frumos decât vraful ăla de inimioare și panglici, adus de peste graniță laolaltă cu alte sute de atrocități pe care occidental ni le oferă cu generozitate, zi de zi.
Valentine’s Day arată, în România, ca un buchet de flori din plastic, garnisit cu inimioare desenate cu carioca și bombonele de la lidăl. Un kitsch, până la urmă, un prilej să ți se umple peretele de la facebook cu toate declarațiile de iubire eternă, una mai nesinceră decât cealaltă, într-o paradă de greșeli gramaticale criminale asociate cu o ideație elaborată, de “grupa mare” de la grădiniță. E… despre jumătatea fiecăruia, ăia care sunt singuri nu fac parte din alai. “Jumătate” e un termen care iar nu pare a fi în regulă, pentru că asta înseamnă că cei care nu au deocamdată pe cineva lângă ei, sunt desperecheați precum ciorapii. Dar gata cu apologia jumătăţii şi a perechii, în fond nici nu contează cum se numeşte fiinţa care te suportă, sub formă de partener, amant, soţ, logodnic, complice la amor ghebos etc. Important este că te suportă, iar tu trebuie să faci în această perioadă, cel puţin un gest care să fericească această fiinţă curajoasă şi răbdătoare.
Flăcăii sunt mereu, la astfel de sărbători, primii scoşi în faţă şi doar de la ei se cam aşteaptă efortul consistent. Aș vrea însă, să-l promovez mai mult pe al nostru Dragobete, care vine, în pasul ștrengarului duminică,24 februarie, anul de grație al porcului – 2019. Mai aveți câteva de ore să vă pregătiți serios pentru un weekend de iubire românească. Cu o cină mai deosebită, un cadou frumos, o ieșire dincolo de granițele cenușiului Zalău, orașul în care în afară de depuneri de coroane, discursurile exasperante ale autorităților despre o istorie în propria lor interpretare sau sfaturi de la primari și preoți despre cum să ne trăim viețile… nu prea ai altceva de făcut.
La Zalău bat clopotele, boxele cu slujbele de la biserică se dau la maximum și în rest, dai cu tunul și nu vezi țipenie de om, în weekend, pe străzi. Prin urmare, foarte indicat ar fi să alegeți orice altă localitate din Ardeal, chiar din țară, pentru a petrece weekendul de Dragobete fără să cădeți în depresie. Bărbații trebuie să fie foarte bine pregătiți din punct de vedere psihic, este de preferat să dormiți cât mai mult în perioada de dinaintea acestui weekend de Dragobete.
Vă așteaptă calupuri de cerințe, dorințe dar mai ales întrebări pe care, desigur, le îndrăgim cu toții: „Da’ de ce mă iubeşti tu pe mine, ia, hai să vorbim puțin despre aceste lucruri? De când mă iubești? Cum?! Detaliază, te rog. De fapt, pentru ce şi cam cât mă iubeşti, cam până când estimezi că va dura?” etc. Este de preferat ca răspunsurile să fie date în ani-lumină, ca să nu mai existe dubii obositoare cu discuții pe ateliere, care nu duc nicăieri. Chiar şi astfel, până la urmă, indiferent ce spui, rişti să deschizi alte şi alte discuţii aşa că mai bine taci, miceşte ochii, zâmbeşte şi dă din cap tâmpiţel: mutra asta e cel mai bun răspuns, toate femeile o cred, cu excepţia celor care s-au fript deja destul cu trucurile acestea vechi.
De obicei aceste sărbători vin exact între salarii. Sunt rare cazurile de norocoşi, în care Dragobetele, 1 sau 8 martie pică în ziua de avans. Indiferent ce se întâmplă, trebuie să faci pe dracu’ în patru să vii cu ceva în mâini acasă. Dacă nu ai absolut nimic, bandajează-le, altfel va fi greu să explicit de ce palpezi aerul în locul unei cutii. Ziua îndrăgostiților, fie că e cea americană, de astăzi, fie că e Dragobetele, de peste doar câteva zile, reprezintă una din zilele în care nimeni nu scapă şi chiar dacă îţi vine greu trebuie înainte de toate, să deschizi gura şi să spui că iubeşti. Şi pentru a nu lăsa momentul să se fâsâie, imediat trebuie să iasă din ascunzătoare şi un pacheţel rotofei, după cum am mai spus. Până la urmă nici nu mai contează ce conţine, femeile în general sunt sensibile la pacheţele, mai ales dacă sunt ambalate de altcineva decât de tine, şi arată, prin urmare, decent spre frumos.
Ce poate să conţină pacheţelul? Ideile sunt practic, infinite. Poţi pune aproape orice, însă, mare atenţie la cadourile tip „dinamită” şi anume la produsele de îngrijire care conţin combinaţii fatale de cuvinte gen „anti-îmbătrânire, anti-celulită, anti-cearcăn, ten pătat și ofilit” etc.
Cu un șampon pentru păr tocit sau rar, fie el și de firmă, ți-ai dat foc la valiză! Nu sunt bine-venite nici batoanele de slabit, pungile cu cereale integrale sau iaurturile complet degresate. Puteţi primi o grimasă în locul zâmbetului la care visaţi şi, deşi vi se va mulţumi, s-ar putea ca din acel moment să vi se poarte pică toată viaţa. Lăsând gluma la o parte, totuşi poate că aceste declaraţii, pacheţele, dovezi şi ce-or mai fi, trebuie să existe sub o formă sau alta, zi de zi.
Fireşte, dacă vorbim de un parteneriat sentimental sincer, în care nu sunt inserate făcături gen interes, obligaţie, obişnuinţă, interese materiale, așa cum, din păcate, mulți bărbați își irosesc viețile crezând naiv că sunt iubiți ei, prin ceea ce sunt și nu altceva. Dragobetele până la urmă este o zi ca oricare alta, iar oamenii care se iubesc cu adevărat, sunt exact cei care nu vor face o paradă din asta ci o vor face simţită discret, într-un gest mărunt dar atât de important şi dorit de partener.
Iubirea adevărată nu are nevoie de dovezi materiale, de vorbe pompoase, de gesturi teatrale. Dacă există, ea e frumoasă în fiecare zi şi în orice noapte, şi se completează în timp cu respect, cu preţuire şi poate şi cu puţină dependenţă, că de-aia e iubire, să ne şi înrobească puţin. Sau mai mult. Sau pentru totdeauna.
Presupun că sunteți din sud, din Oltenia. În Transilvania nu s-a cunoscut niciodată cuvîntul „dragobete”.
Presupun că mulți români verzi vor aprecia condamnarea de către dv cu mînie proletară a Occidentului putred (vă citez, „atrocități occidentale”, în rd. 5). Ce ziceți, dacă se prelua și „atrocitatea occidentală” a mesei de Thanksgiving Day?
12.35 – hop si tu, cu un comentariu de doi bani. Ce e atat de rau sa aflii despre Dragobete, chiar daca in zona noastea nu e atat de cunoscut? Tocmai de aia nu e cunoscut, ca ne fudulim cu sarbatorile de rahat din afara cu care nu avem nicio legatura, iar pe ale noastre le dam uitarii. Unde traiesti, nu in Romania? Daca te intreaba copiii sau nepotii cine a fost baba Dochia, ce le spui? Nu te intereseaza sa aflii lucruri noi? Nu citi! Nu vorbi in numele tuturor, mai ales in numele celor care vor sa afle si ce se intampla dincolo de granitele judetului!
13:57. Cum cine a fost baba Dochia? Mihaela Rădulescu!