Dragnea și legea pumnului în gură

Pagina de facebook a liderului PSD, Liviu Dragnea, s-a umplut zilele trecute de o colecţie de reacții „defăimătoare” cum foarte rar găsești chiar și pe cele mai îndoielnice site-uri ori forumuri. Sincer, încă mi-e greu să înțeleg logica unei astfel de gândiri. Pur și simplu, nu-mi dau seama ce a fost în capul lui Dragnea, ditamai „eminența cenușie” a PSD, când şi-a legat numele de „legea defăimării”. Sigur, nu sunt chiar atât de idiot încât să nu pricep ce vrea clasa politică, în ansamblul ei, prin inițiativa unei astfel de legi, însă nu mă așteptam ca un politician de rangul și experiența lui Dragnea să coboare la un nivel atât de minuscul pentru a-și proteja așa-zisa demintate. Pentru că, hai să fim serioși!, societatea românească nu poate să înghită astfel de inepții, dovadă valul de reacţii contra acestei inutilităţi legislative jenante şi anticonstituţionale.
Ca să fie clar pentru toți, la Senat, acest proiect de lege a fost votat nu doar de pesediştii lui Dragnea, ci şi de liberalii Alinei Gorghiu. Încă o dovadă a faptului că aceste două forţe politice şi-au dat mâna pentru a închide gura presei și a opiniei publice, în general. Însă, dacă nu știați, vă informez pe această cale că cel care a propus mărirea până dincolo de pragul absurdului a amenzilor pentru „defăimarea persoanelor şi grupurilor sociale” a fost un ilustru anonim, un deputat udemerist, și anume stimabilul Kereskenyi Gabor , care s-a aflat cel mai probabil la singura sa inițiativă din acest mandat. Și, ca să înțeleg mai bine despre ce este vorba în ecuație, am făcut și un scurt apel la logică. Întrebându-mă ce motive au stat la baza implicării udemeristului într-un asemenea proiect imbecil, mi-am adus aminte că politicienii maghiari sunt primii care se plâng de discriminare, de îngrădire a unor drepturi, de proaste tratamente sau de defăimare a etniei maghiare. Cu toate acestea, culmea ironiei face ca majoritatea etnicilor maghiari cu minte întreagă să nu simtă nicio clipă toate aceste inepții pe care reprezentanții UDMR le scot, cu atâta nonșalanță, din puțul…, mai bine spus latrina gândirii.
„Legea defăimării”, totuși, așa cum este ea la această dată, a fost creată în cel mai pur stil PSD. A strâns laolaltă o serie de principii despre toleranţă, corectitudine politică, între care au fost strecurate „inteligent” două chestiuni: averea și apartenența politică. Împreună, cele două fac imposibilă exprimarea unor îndoieli, suspiciuni legate de mai multe persoane controversate din spaţiul nostru mioritic – public și politic. Da, am auzit că poți fi discriminat pentru că eşti rrom, că ai un anumit handicap, că ai diabet sau sifilis, că eşti „blond sau blondă” sau că ai o anumită orientare sexuală etc. Dar să fii discriminat că eşti bogat, că trăiești ca un boier pe ditamai domenii și ai iahturi la Mamaia, mi-e foarte greu de imaginat. Cu alte cuvinte, o astfel de lege aberantă ar fi în folosul exclusiv al unei clase politice aflate și așa într-o pierdere gravă de imagine.
Singurul lucru care l-ar face pe Dragnea să facă pasul înapoi este reacţia societăţii civile, care i-ar putea aduce lui și, evident, PSD grave prejudicii pe plan electoral. Așa că, de câteva zile încoace, Dragnea iese „pe sticlă” cu nenumărate precizări, ajustări, modificări și bâlbâieli, astfel încât, din toată această nebunie, nu mai înțelegi nimic. Dar aberanția cea mai mare este că legea lui Dragnea încalecă, pur si simplu, legislaţia în vigoare, cu excepția unui singur cuvânt: „avere”. Dacă avem deja legi contra calomniei şi discriminării, de ce naiba ne-ar mai trebui o „lege a defăimării”?! Evident, pentru a ca „măria sa” politrucul să ne oblige la tăcere, să ne temem să spunem adevărul.
Dacă ceea ce vrea Dragnea nu are nicio urmă de logică sau de bun simț, ceva știm cu siguranță: știm că, probabil, cel mai bun lucru ce s-a întâmplat în România post-revoluţionară a fost libertatea de exprimare și, implicit, libertatea presei. O libertate pe care nici o mie de Dragnea nu ne-o va putea lua. Garantat!