László László
Să mă ierți că nu ți-am scris de ceva timp, dar am avut impresia (ce s-a dovedit a fi iluzie) că treburile merg spre bine pe la noi în România, și evident prin Europa. Dar acum mă simt dezamăgit și sunt nevoit să apelez la Tine, la mărinimia, bunătatea și înțelepciunea Ta.
Știi, că sunt un copil mai matur, deci am unele dorințe punctuale. Iar tu sigur că ești în stare, și vrei să mă (să ne) ajuți:
– Scapă-ne de pandemie, dar nu chiar așa, cum ne-ai scăpat de ciuma roșie. Promit solemn în acest sens, că o să încerc și în continuare să conving pe oamenii ca să se vaccineze.
– Te rog să ne dai mai puține ministere și mai multă pricepere, precum dăruire și responsabilitate din partea celor ajunși în funcții. Știm că din rotația cadrelor nimeni nu câștigă, în afara celor rotiți și unși în funcții și cu alifii…
– Să se termine odată cu ciolaniada și să intre lucrurile pe făgașul firesc. Să ajungem și noi a țară normală, nu codașii Europei la mai toate capitolele.
– Dă-ne mai puțină birocrație, că s-a inventat și s-a răspândit chiar și pe la noi calculatorul și internetul. Trăim în era digitală!
– Dacă treci pe la televiziuni să le zici celor de la diverse canale, să le fie un pic de rușine (sau un pic mai mult), pentru imensitatea prostiei pe care propagă 24 de ore din 24. Și dacă se poate să nu vină din oră în oră cu câte un fake-news, și că prea multe breaking strică…
– Când ajungi pe la spitale, să spui celor care-și fac datoria că noi avem încredere în ei și să reziste în continuare, că valul cinci bate la ușă.
– Trecând pe la școli, să zici pruncilor, că cine are carte, are parte. Contrar aparențelor, strigătoare la cer! Și că știința te înnobileză mai mult decât niște diplome ori ranguri academice lipsite de conținut sau titluri de doftori în tăiat frunze la câini…
De sărbători adu-ne ceva speranță reală (sau măcar la anul…), dar nu promisiuni deșarte, că timpul nu mai are răbdare, și nici noi oamenii. Ca să fie mai multă lumină și nu întuneric medieval prin minți, case, instutuții și biserici.
Cu mulțumiri anticipate, chiar cu prețul unor anticipate.
Dragă Moșule!
Frumoase dorințe! Dar, idealiste ! Domnul Laszlo, (care cred că mă recunoaște dacă-l întreb, ca pe vremuri, care-i este numele și care-i este prenumele), este și va rămâne un mare idealist! Thomas Mann spunea că „Timpul liniștește și lămurește”, Problema e că mulți dintre noi nu mai avem timp. Bietul timp nu mai are nici el răbdare cu noi ! Și atunci să ne pierdem chiar și speranța? In situația asta realitatea, așa clar exprimată ca dorită, e fără șanse? Întreb și eu ca „tăt omul”.