Daniel Mureşan
Mintenaș se împlinesc 32 de ani de la Revoluție. Urmează ceva cuvinte mărețe prin parlament, o serie de reportaje prăfuite pe la televiziuni și cam atât. Ca și în cazul sărbătoririi ratate a Centenarului, românii se vor întreba cum s-au transformat speranțele într-o liberatate originală, șchiopătândă.
Vreo zece milioane de români se află în afara granițelor țării, deci este evident eșecul acestei țări. Avem guvern nou, gen culorile curcubeului, ce ne promite din nou lapte și miere, așa cum face de 32 de ani. De când tinerii pleacă din România. Desigur, era firesc ca în primii ani de după Revoluție să plece mulți români. Țara se transformase după 1948 într-o închisoare, unde libera circulație a ideilor era o favoare ce ți-o dădea Nicolae Ceaușescu sau acoliții lui, în pofida faptului că România era membră a ONU, semnatară a Declarației Universale a Drepturilor Omului și că, în august 1975, Nicolae Ceaușescu însuși își pusese semnătura pe Actul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare Europeană de la Helsinki. O parte a plecat după mineriadele din ‘90, speriată de autoritarismul de tip comunistoid instalat la București. Dar cei mai mulți au plecat în ultimii 25 de ani, tineri, mulți cu studii superioare, fugind dintr-o țară nesigură în privința viitorului ei democratic, departe de valorile lumii civilizate. Au plecat dintr-o țară în care oamenii sunt din ce în ce mai triști, mai îngrijorați de ce le va aduce ziua de mâine. Peste tot plutește agresivitatea, rasismul, intoleranța, sentimentul inutilității. Fiecare zi e ternă, singurul spectacol fiind cel grobian al politicienilor. Războiul dintre palate e doar zgomot, mimând democrația autentică. De fapt e o împărțeală zilnică a ciolanului, pe spatele unui popor din ce în ce mai apatic, vlăguit de puteri printr-un scenariu minuțios pus la punct.
Jumătate din români sunt într-o altă Românie. Au plecat de aici cu inima strânsă, cu frici și îndoieli. Dar cu dorință de libertate și cu speranța că dincolo de zid e ceva mai bun. Iar acum realizează că au câștigat mai mult decât au pierdut. Poate la un moment dat își vor face un guvern în diaspora. Și vom avea și noi ce vota.
Propun să nu ne amăgim, nu a fost nicio revoluție. A fost o lovitură de stat dirijată de servicii străine, îndeosebi kgb dar și serviciile ungurește (popa tükos a fost retras la centrală) și iugoslave. Se urmărea, de fapt, dezmembrarea României. Problema e că, criminalii din dec 89 nu au plătit, din fericire, unii au binevoit să crape, militaru, stănculescu !