Ştiam că albul este puritate, independenţă, libertate, pace, curăţenie, sănătate. Ştiam că din toate aceste motive a fost aleasă culoarea albă ca reprezentantivă pentru sistemul medical. Din păcate, de luni întregi, numeroase cazuri şocante petrecute în Sănătatea românească descoperă hibe mari, care colcăie în multe unităţi medicale româneşti şi care fac tot mai de temut albul halatelor din saloane. Şi nu este vorba doar de lipsa medicamentelor sau a echipamentelor şi a instrumentarului medical. Nu, aici vorbim tot mai des de o lipsă de pregătire a celor care sunt angajaţi în sistem pentru a oferi ajutor şi sănătate. În ultimii ani, la fiecare 30 de zile apare câte un caz care dă peste cap o ţară întreagă, caz care este caracterizat de o mişcare greşită cu bisturiul, de vreun diagnostic anapoda, de o naştere care a avut loc fără ca vreun medic sau vreo asistentă să fie de faţă, de vreun bolnav plimbat de la un spital la altul. Sunt atâtea şi atâtea situaţii în care oamenii mor pe masa de operaţie sau care au suferit intervenţii chirurgicale de care nu aveau nevoie din cauza idioată că diagnosticianul i-a catalogat cu o altă afecţiune decât cea de care chiar sufereau. O întreagă nebuloasă se întinde tot mai mult asupra unui sistem care agonizează, alunecând într-o moarte clinică din care nici măcar Hipocrate şi Asclepio nu l-ar putea trezi.
Şi în toată această poveste cu sfârşit care nu poate fi decât trist scuzele şi regretele nu îşi au rostul, la fel cum şi iertările şi iertăciunile sunt absolut de prisos. Ce mai poţi să îi spui unei mame care şi-a adus zilele trecute copilul de opt ani la spital, cu peritonită, şi l-a luat acasă între patru scânduri, din cauză că medicii l-au tratat de roşu în gât? Ce i-ai putea spune şi cum te-ai putea scuza? Cum ţi-ai putea justifica eroarea, când timpul nu poate fi dat înapoi? Incompentenţă, nepăsare şi indolenţă sunt cuvinte asociate tot mai des cu spitalele din România, lucru crunt în condiţiile în care suntem un popor prea sărac pentru a se trata în întregime în străinătate. Dacă pentru parlamentari, pentru VIP-uri şi pentru o anumită categorie de populaţie spitalele din Austria, Germania, Turcia, Italia sau Franţa sunt accesibile financiar, pentru majoritatea românilor alternativa la boală este una singură: spitalul românesc, unul din care nu eşti sigur cum vei ieşi: sănătos, pe picioarele tale, sau cu picioarele înainte şi cu lumină la capătăi. Nu are rost să amintesc ce ar trebui făcut pentru a fi înlăturate hibele şi bubele din Sănătate, sunt lucruri care au fost spuse atât de mult şi de des încât le ştiu şi copiii de la grădiniţă, dar care sunt trecute cu vederea şi amânate pentru
