Disperarea politrucilor

Văd tot mai mulți politicieni care țin cu dinții de funcții, sunt disperați să-și păstreze posturile de conducere. Unii o fac pentru bani, dar sunt și cei pe care orgoliile extrem de inflamate îi determină să se sfâșie, să arunce cu noroi, să atace pe oricine doar pentru a-și păstra poziția. Au trecut aproape 22 de ani de când practic meseria de jurnalist și încă mai am mult de învățat, încă mai greșesc și cred că voi învăța până la final, dar marea mea dezamăgire este când văd și în Sălaj personaje care zac în instituții de pe vremea când eu învățam ziaristică. Unii au ieșit la pensie, dar tot activi sunt, n-au avut puterea de a se retrage, și-au găsit locuri prin diferite instituții. Asta se întâmplă și cu foste cadre care se pensionează la 45-50 de ani, iar a doua zi le găsești prin departamentele unor instituții publice. Prea puține sunt cele care merg în privat. E de înțeles, în privat se muncește pe bani puțini. Nu mare mi-a fost mirarea când am văzut foste cadre care au ajuns în fruntea unor servicii din instituții publice. Ce să mai, nebunie curată. Îți termină copilul școala, dar nu are loc pentru că cel cu epoleți se vrea activ, el vrea să mai muncească, iar înscrierea în partidul potrivit l-a propulsat fix acolo unde a dorit. Politica e tot mai murdară. Stați liniștiți, nici în alte părți nu e mai bine. Europa fierbe, liderii sunt tot mai slabi, nimeni nu vrea să-și asume nimic, primarii sunt mereu la apel, stau drepți și nu clintesc în fața conducătorului de partid. Între timp, România a mai trecut printr-o sărbătoare. Cei de la stat au avut liber, cei din privat au muncit. Așa e la noi. Mereu suntem îndemnați să fim toleranți, să acceptăm, să fim mai buni. Problema e că exact cei care vin cu acest îndemn nu mai tolerează de mult, sunt tot mai violenți și mai disperați după funcții, după bani, după putere, iar românul de rând e parcă tot mai slab, mai needucat și mai ușor de păcălit. E ianuarie și e cald, să fim optimiști!