Daniel Săuca
Sunteți, probabil, obișnuiți, din moment ce citiți acest text de ziar, cu mersul media pe la noi prin bătătura ori ograda „post-tranziției”. Adaug aici câteva „pilde” din câteva reviste literare, de cultură, ce ajung la noi, pentru a vă ajuta, într-un fel, ca incursiunile dvs. în „jungla” de azi să fie mai luminoase. Un interesant decalog are Vasile Dan în revista „Arca” (apare la Arad): „Ce nu este o revistă literară/de cultură?” Câteva „porunci”: revista literară/de cultură „Nu este o marfă. Nu trăiește din vânzare (tiraj), ci este o valoare a culturii scrise. Datorită acestui lucru mecenatul (sau subvenționarea, finanțarea) ei, ca al oricărei valori culturale e nu doar legitim, ci și vital”; „Nu este un ziar fiindcă rațiunea ei ultimă de a fi nu este informația, nici obținerea unor beneficii concrete sau simbolice de putere”; „Nu este o publicație localistă, fie și prin caseta redacțională, ci una deschisă după criteriul valorii, prestigiului și afinităților elective ale redactorilor și colaboratorilor ei”. Rămâne de văzut cum vor înțelege politicienii sprijinul vital amintit. Un bun editorial are Traian Ștef în revista „Familia” (apare la Oradea), „Nevoia de mândrie”. Un scurt fragment: „Nevoia de mândrie există la fiecare popor. Unii sunt mândri din fire, pentru că istoria le-a indus acest sentiment, alții sunt mândri pentru că democrația le oferă puterea și luptă pentru ea, pentru că țara lor merită. Noi suntem mândri ocazional. În rest, ne rușinăm sau nu ne pasă. Nu de noi ne rușinăm, ci de aceia care ne reprezintă și care s-au așezat în fruntea bucatelor fără un merit personal, ci doar cu dreptul care vine dinspre democrație”. Prin Sălaj oare există mândrie? Și dacă da, pentru ce? În revista „Tribuna” (apare la Cluj-Napoca), Andrei Marga scrie despre „Habermas la 90 de ani”. Un citat semnificativ: „Habermas a adresat cea mai severă critică actualei organizări din Uniunea Europeană. «Eu condamn – spune el – partidele politice existente. Politicienii noștri sunt de mult timp incapabili să aspire la altceva decât la realegerea lor. Ei nu au substanță politică, nici convingeri». Orizontul lor politic este cel mult un «autoritarism plebiscitar», care s-a despărțit demult de democrația pe care proiectul european o prevedea. Faptul nu ar trebui tratat cu îngăduință, căci cu cât criza europeană continuă, cu atât se complică situația, iar alternativele se reduc sub ochii noștri”. Marele filosof a avut dreptate. Recentele alegeri europene i-au confirmat temerile. Prin Sălaj, destul de probabil, nu interesează pe mai nimeni viitorul nostru „european”…
