Din grădina politicii

Daniel Săuca
Mare și plictisitoare, previzibilă, nesimțită e, totuși, grădina politicii românești. Chiar dacă se schimbă garniturile și closetele, robinetele de lături și dușurile cu truisme, „papagalii”, „golanii”, „mardeiașii”, „ciolănarii” prosperă în continuare. Măcar pe „sticle” și prin comunicatele de presă, pe care, de altfel, nu le mai bagă în seamă nici măcar jurnaliștii de casă (dacă această specie poate fi numită gazetărie) ori cei amorezați brusc și definitiv de lupta plină de avânt democratic a prea-aleșilor patriei.
După ce, timp de mai bine de zece ani, mi-am tocit cel puțin cinci rânduri de piele de pe degete tot bătând în tastaturi despre dl. Traian Băsescu, iată că bat iar ca „fraierul” despre vechiul președinte reîntors (vorba vine) în politică pe caii, dacă nu cumva gloabele unei mișcări probabil populare. Și „elenizate”. De ce nu s-a întors mai degrabă dl. Băsescu pe mare decât în rahatul politic, nu știu și nici (nu mă) prea interesează. Mai sunt doar curios dacă adepții fostului prim-marinar al țării vor reuși ceva cât de cât serios la alegerile de anul viitor, dincolo și dincoace de povești cu populari europeni sau un nou „pol” de centru-dreapta, poate chiar eurosceptic, naționalist. Ori posibila „fuziune” cu partide gen PNȚCD (dacă mai există).
Continuă, jalnic, în reluare, războiul dintre „palate”. Față de vechile conflicte Băsescu – Tăriceanu, Băsescu – Ponta (în câteva episoade chiar interesante), cel între Johannis și Ponta chiar că pare neserios. Dl. Johannis știe, exprimă („monosilabic”) una și bună: demisia! De-al dracului, nici dl. Ponta, nici dl. Oprea nu își dau demisia. Între timp, de dragul „interesului național”, președintele și premierul & vicepremierul nu au ce face și trebuie măcar să mimeze dialogul. Mă tot întreb, ca „fraierul”, cum decurg aceste întâlniri la o cafea (unde e președintele de altădată?) după ce ambii combatanți, în spațiul public, își cară pumni ori își aruncă găleți electorale în cap.
Continuă și se termină și prezenta încercare (evident, nereușită) de pamflet cu sceneta condamnării comunismului în „noul” PSD. După atâția ani în care partidul condus cândva de Ion Iliescu și Adrian Năstase a primit constant în plex și în ficați pumni „anticomuniști”, probabil trebuia inventată o „supapă” pentru eliberarea imensei frustrări acumulate de mai tinerii „social-democrați”. Marea hibă e credibilitatea acestui gest. Și dacă mai interesează pe cineva în România „lupta împotriva comunismului”. Probabil că și vechii țărăniști au pus lupta asta în cui, lângă icoanele cu Maniu și Coposu… Sunt curios dacă „noul” PSD, cu „dictatorul” Dragnea în frunte, își va adapta discursul, acțiunea politică la ciudata „situație” a electoratului. Foarte pe scurt, pe de o parte, din ce în ce mai „tânăr”, cam „diasporean”, neideologizat dar cam de dreapta, mare consumator de facebook. Pe de alta, din ce în ce mai „bătrân”, sărac și asistat, mare consumator de medicamente.