A comunica – a face cunoscut pe care orala sau scrisa, a informa, a instiin[a, a transmite. A prezenta o comunicare. A fi, a se pune in legatura cu… A vorbi cu… A fi in legatura cu… A duce, a conduce la…
Cam aceasta este defini[ia pe care DEX-ul o ofera pentru verbul care domina toate rela[iile interumane, din orice domeniu si indiferent de structuri. Atata timp cat comunicarea este una de masa, care implica o mul[ime indefinita de indivizi, este de la sine in[eles ca efectele trebuie mai atent calculate. Si aten[ia trebuie sa porneasca de la modul in care se face comunicarea.
A trata un subiect serios intr-un mod usor, facil, iata un tip de comunicare ce a ajuns sa fie practicata in fa[a unui popor in cele mai diverse cazuri. Sa luam, bunaoara, maniera in care parlamentarii din fruntea [arii isi arunca replici usturatoare, dar care tradeaza – in loc de ironie – o doza mai mult decat consistenta de grosolanie. Duelurile verbale pe care le intre[in prin tot felul de cuvinte scoase din bezna propriilor frustrari se fac in fa[a jurnalistilor si, implicit, in fa[a oamenilor care privesc sau citesc, de acasa, despre ce fac alesii. Iar alesii – isi dau cu stangul in dreaptul, dupa cum ii prinde inspira[ia.
Un stil aparte de comunicare doveste si presedintele Basescu. Lasand la o parte speciful ras basescian care-i inso[este discursul, precum inso[este un timbru postal un plic, vorbele presedintelui sunt atat de pline de duh, de cele mai multe ori, incat cu greu po[i crede ca vin din partea primului om al statului. De la amenin[ari, la glume traznite, de care rade primul chiar cel care le rosteste, de la urari de bine, adevarate si nu prea, pana la complimente vulgare pe care le face reprezentantelor mass media cand acestea ii tulbura apele in care se scalda, marinarul Basescu are in cabina orice.
Si de parca toate imbrancelile verbale pe care le ofera electoratului nu sunt suficiente, pana la europarlamentare si pana la galeata cu referendumul, poporului i se anun[a alte dialoguri, spumoase si spumante, adica pline de tot ce le trec alesilor prin gatlej. Ca prin cap nu se poate spune ca le trece cuvintele pe care le arunca in obrazul celor din alt partid sau, Doamne fereste, in obrazul cui a avut ghinionul sa treaca grani[a de siguran[a de 2 metri.
De popor nu amintim nimic, ca el este in aceste cazuri spectatorul. Adancit in fotoliu, cu o mana pe telecomanda si cealalta pe halba de bere, se amuza de spectacolul care i se ofera gratis. Si cum haosul se repeta zi de zi, poporul este linistit . Nimeni nu ii va fura pa
