Dialoguri despre agricultură

Alexandru Lăpuşan

Zilele trecute s-au suprapus două evenimente, ce vizau sectorul agricol, pe care le-am considerat interesante. Primul dintre ele, la care au participat Comisarul Dacian Cioloş, Ministrul Daniel Constantin, reprezentanţii unor mari companii cu activităţi în zona agricolă şi câteva sute de fermieri, l-am încadrat în categoria acţiunilor deosebit de utile pentru agricultori. Comisarul Cioloş a adus detalii în legătură cu finalizarea noilor PAC 2014-2020, considerând că regulamentele ar putea fi supuse într-un viitor imediat Parlamentului şi Consiliului European. Într-un final miniştrii agriculturii din ţările membre au căzut de acord cu reducerea cu 5% a plăţilor directe care depăşesc 150 mii.euro (pe fermă). Această schemă nu este obligatorie pentru ţările care aplică plăţi redistributive.Concretizarea acestei prevederi în noul PNDR va fi probabil o rezultantă dintre presiunea exercitată de marii fermieri versus nevoia de a acorda un sprijin mai consistent micilor fermieri. Şi toate acestea în mediul electoral al anilor viitori în care finanţarea (campaniilor electorale) vine de la cei mari iar voturile de la cei mici dar…mulţi! Oricum, în acest moment, nu mai există impedimente ca noile PAC să nu fie aprobate de Bruxelles iar PNDR 2014-2020 să fie finalizat. Comisarului i s-a întins o capcană şi anume să facă referire la politicile agricole promovate de guvernul de la Bucureşti. Cu tact, acesta a evitat conflictul de competenţe şi a prezentat un punct de vedere (personal) în legătură cu nevoile agriculturii româneşti. Toate opţiunile Comisarului îşi pot găsi suportul în Politicile Agricole Comune. Principalele idei pe care le-am reţinut sunt: – nevoia de asociere a agricultorilor care trebuie urmată de politici de acompaniere (facilităţi fiscale, grad public mai mare de cofinanţare, etc); – politicile agricole trebuie să aibă o abordare teritorială integrată; – promovarea unor mecanisme care să ducă la comasarea terenurilor agricole; – consilierea agricultorilor să se practice pe toată perioada de implementare a proiectelor; – cercetarea şi inovarea să aibă relevanţă directă în producţie; – camerele agricole trebuiesc susţinute (inclusiv prin finanţarea publică a unor servicii) până la atingerea stadiului de maturitate când serviciile oferite vor fi corect percepute de către agricultorul beneficiar/cotizant. De asemenea Comisarul a prezentat câteva din preocupările de viitor ale Comisiei Europene: crearea unui fond pentru promovarea produselor agricole europene pe terţe pieţe, promovarea unui cod cu insemne de calitate pentru produsele agricole, adoptarea unui regulament pentru produsele ecologice, etc. La rândul său, Ministrul Constantin a inventariat măsurile adoptate de guvern în perioada mandatului său, a menţionat eforturile pentru restituirea diferenţei din reducerea accizei la motorină în prima parte a anului 2014, obţinerea creşterii gradului cofinanţării publice la programele europene (de la 75% la 85%) şi situaţia desfăşurării procedurilor de alegere a membrilor camerelor agricole judeţene (35 Ordine emise de prefecţi şi alegeri desfăşurate deja în 4 judeţe). Suprapus (intâmplător?) peste evenimentul amintit s-a desfăşurat la USAMV-Bucureşti lansarea unei propuneri (o viziune proprie) de PNDR (2014-2020) de către Alianţa RO PAC (formată din 13 asociaţii importante din agricultură). Scopul declarat este ’’de a ajuta MADR în demersul de a concepe noul PNDR’’. Mulţi din membrii Alianţei fac parte din colectivele de lucru de la nivelul MADR pentru elaborarea materialului amintit, de asemenea este cunoscută existenţa unui program european (în derulare) pentru asistenţă tehnică în vederea elaborarării noului PNDR. În aceste condiţii, fără a intra pe fond în analiza unui material destul de consistent, neidentificând nici o umbră politică în spatele Alianţei, mă întreb care o fi scopul acestor dialoguri despre agricultură?