Daniel Săuca
În parcursul meu, de regulă pe jos, de acasă până la locul de muncă constat, îmi reamintesc de fapt, aproape zilnic, că Zalăul e un șantier de când mă știu. Nu numai Zalăul, firește. Dar, îmi aduc aminte de Valea Zalăului descoperită. Treceam pe o punte pentru a ajunge la grădiniță. Valea asta, un pârâu nu de puține ori infect, a fost acoperită și s-au construit blocurile socialiste. Ani la rând am trăit, m-am jucat printre blocurile aflate în construcție, printre fundații, macarale și betoane. Mi-am rupt o mână într-o astfel de joacă. Rememorez și „luptele” prin șantiere cu tuburi Berman. Și prietenii „lunetiști”, a căror dexteritate de a fabrica „muniție” (gloanțe din hârtie) și „arme” sofistificate (cu țeavă dublă…) probabil a fost premonitorie. După marea revoluție din Zalău, bulevardul (unicul, de altfel) a fost iar „lucrat”, nu mai țin minte de câte ori (am înțeles că urmează încă o tură). Capitalismul neaoș m-a prins iar printre șantiere, de toate felurile (asfaltări, canalizări etc.). M-am obișnuit, cum ar veni. Ar fi chiar aiurea să nu avem șantiere. Urbanizarea, progresul înseamnă și șantiere. Așa, pe jos, printre excavatoare și camioane, pe celebra pietonală a urbei, mă tot minunez de extraordinara idee de a închide circulația pe o stradă care nu prea are obiective turistice. Aș vrea să-l cunosc pe geniul care a gândit proiectul și să-l felicit. Despre Zalău, normal, cu dragoste. Așa, pe jos, prin tina ulițelor urbane, mă mai întreb: a meritat să se construiască atâta, în ultimii 50 ani? A meritat să avem atâtea și atâtea șantiere? Nu vă grăbiți să răspundeți.
[…] Daniel Săuca În parcursul meu, de regulă pe jos, de acasă până la locul de muncă constat, îmi reamintesc de fapt, aproape zilnic, că Zalăul e un șantier de când mă știu. Nu numai Zalăul, firește. Dar, îmi aduc aminte de Valea Zalăului descoperită. Treceam pe o punte pentru a ajunge la grădiniță. Valea asta, un pârâu nu de puține ori infect, a fost acoperită și s-au construit blocurile socialiste. Ani la rând am trăit, m-am jucat printre blocurile aflate în construcție, printre fundații, macarale și betoane. Mi-am rupt o… Citeste mai mult […]
[…] Daniel Săuca În parcursul meu, de regulă pe jos, de acasă până la locul de muncă constat, îmi reamintesc de fapt, aproape zilnic, că Zalăul e un șantier de când mă știu. Nu numai Zalăul, firește. Dar, îmi aduc aminte de Valea Zalăului descoperită. Treceam pe o punte pentru a ajunge la grădiniță. Valea asta, un pârâu nu de puține ori infect, a fost acoperită și s-au construit blocurile socialiste. Ani la rând am trăit, m-am jucat printre blocurile aflate în construcție, printre fundații, » Mai multe detalii […]
Dacă tot vorbim de ce a fost, să nu uităm că atunci pensia era trei sferturi din cel mai bun salariu pe care l-ai avut vreodată. În democrație e dezastru, pensia e deabia o treime din media salariilor, nu din cel mai bun salariu. Caimacul îl iau leprele cu pensii speciale care au pensia mai mare decât salariul și se pensionează la 45 de ani. Pt noi era mai bine înainte, nu degeaba am avut 4 dictaturi în ultimul secol !
D-le Sauca,aceeasi intrebare mi-am pus-o si eu.De ce s-a transformat strada asta a Unirii in strada pietonala?Ca nu are nimic atractiv.Vezi Oradea,Sibiu,Brasov.Alea au spatii comerciale nu liceu,spatele magazinului Silvania si spatele scolii Barnutiu.Cat despre valea Zalaului noi o tot acoperim, in vreme ce in multe orase din vest le descopera pe alea acoperite acum 100 de ani.Dk tot o avem numai pe asta,n-am putea si noi s-o transformam,sa arate normal.Ca si loc de plimbare,piste de biciclete pe maluri,bancutze,apa curata,including ratuste.Cum ar fi?