Despre votul sfântului proiect

Treaba nu e deloc cușeră cu unul dintre proiectele ce urmează a fi aprobate în ședința de Consiliu Local de joi, ce va avea loc la Zalău. Este vorba despre proiectul cu o mie de fețe, după chipul și asemănarea instituției beneficiare, recte ”Proiect de hotărâre privind acordarea de sprijin financiar unităţilor de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România, care au sediul pe raza administrativ teritorială a Municipiului Zalău”. După ce viceprimarii municipiului s-au retras din comisiile de împărțeală a banilor, întrucât făceau parte și din anumite structuri din unitățile bisericești ce urmau să primească finanțare și după ce acest proiect a fost, și data trecută, nevăzut pe site-ul municipalității, și de această dată acest proiect este absent de la apel cu câteva zile înainte de marea  ridicare de mâini în fața sfântului proiect.  

Nu se știe nici acum în ce condiții și pentru ce, anumite unități de sub tutela Bisericii sălăjene vor primi bani. În mod normal, fiind vorba de banii zălăuanilor, acest proiect trebuia să fie de mult afișat, mare și cât mai la vedere, pentru ca locuitorii municipiului să-și dea și ei cu părerea. Nu că ar conta în vreun fel, că doar nici noi nu suntem într-atât de bătuți în cap încât să avem vreo clipă senzația că ceva din ceea ce am spune sau am propune ar avea vreun efect în fața Sfântului Sinod local. Este ca și cum primăria ți-ar intra în casă și ți-ar lua cu japca niște bani, fără să te anunțe de ce și ce anume se va face cu ei. E același lucru. Interesant este faptul că, deși opoziția din Consiliul local a făcut valuri la fiecare ședință cu acest proiect, cei câțiva lideri de opinie care nu au îmbrăcat tricoul partidului aflat (vremelinc) la putere, nu au avut nicio șansă să fie ascultați, pentru că la fiecare luare de cuvânt, vocile autoritare de partid situate la capătul celălalt al mesei aveau mereu câte o explicație sau justificare.

Prin urmare, indiferent cum se agită opoziția, proiectul aterizează mereu în picioare, ca “popa Mitică” (o variantă adaptată a popularei jucării “hopa Mitică”). Această inițiativă a conducerii primăriei de a face pe „bunul samaritean” la poalele Parohiei Sălaj, pe cheltuiala noastră, inițiativă îmbrățișată de consilierii care dau din cap, de parcă ar da din cap pe banii lor, reprezintă, până la urmă, o insultă la adresa celorlalte lipsuri și nevoi cu care municipiul nostru se confruntă. Nu avem coșuri de gunoi pe străzi, avem gropi și cratere în asfalt care ne bagă mașinile în service iar pe noi în depresie, platoul de marmură cârpăcit și peticit și care, la doar câteva luni de la recepția lucrărilor arată ca naiba. Săli de sport în unități de învățământ care cad în capul elevilor, stadion care arată ca o budă publică, lipsa unor investiții majore în infrastructura de toate felurile și multe multe altele.

Nu neagă nimeni faptul că și bisericile au nevoie de bani ca să se întrețină, însă acești bani vin oricum și din alte locuri, iar dacă ar fi să vină vreodată războiul împotriva instituțiilor sărace din Zalău, Biserica moare nevinovată. Și nu e vorba de biserici, în sine, căci, dacă ar fi despre ele, zălăuanul, enoriaș convins, ar închide ochii și ar accepta fără prea multe explicații, însă banii aceștia merg și către eparhii, adică sediile administrative, acolo unde sunt necesare aparate de aer condiționat, mobilier și acareturi. Așadar nu vă imaginați că se investește în băncuțe sau centrale termice pentru voi, cei care oricum veți îngheța la iarnă de frig în biserici. Și, ca să nu fim acuzați din nou de răutate gratuită, n-ar fi niciun păcat dacă eparhiile ar primi acești bani, oricum votați de Consiliul local, atâta timp cât acest lucru s-ar face transparent și cu posibilitatea ca zălăuanii să aibă și ei un cuvânt de spus.

Deci, dacă vreți să aflați cum și câți bani iau calea eparhiilor zălăuane pentru dotări moderne, mai aveți de așteptat. Eventual până după vot, atunci când oricum părerea dumneavoastră nu mai valorează nici doi bani găuriți. Amin!