Despre statul paralel. Cu mine.

Ana Berar

E foarte la modă, în ultima vreme, teoria statului paralel. A lansat-o președintele Senatului și, sincer, la vremea când am auzit-o prima dată, nu am prea băgat-o în seamă. Însă tema se repetă tot mai insistent, a fost preluată și de alții și capătă tot mai multă greutate.
Acum două zile am avut și eu o revelație. Da, statul paralel chiar există. Nu am apucat să îi aprofundez principiile, însă pot să spun cu mâna pe inimă că există un stat paralel. Cu mine. Și cel puțin cu înca vreo câteva cetățeni despre care voi face referire.
Unul dintre aceștia – vecina mea. Femeie harnică și de toată isprava care a ales să lucreze pe cont propriu și, ca o femeie responsabilă cum este, își plătește lunar contribuția la asigurările de sănătate. Merge foarte rar la medic, doar când are probleme serioase. Săptămâna trecută, când a avut nevoie de o trimitere, medicul i-a spus ca în baza lui de date ea nu figurează ca fiind asigurată. Dezlegarea enigmei – la Casa de Asigurari de Sănătate, unde vecina s-a dus cu capul baniță, că o dureau urechile, și unde i s-au cerut chitanțele cu care și-a plătit asigurarea în ultimul an. După niște cercetări prin sistemul informatic au constatat că femeia avea dreptate, plătise. ”A fost o eroare”, i s-a spus sec. ”Măcar să își fi cerut scuze”, mi-a spus femeia cu tristețe.
Unui coleg i-a venit o somație pentru oarece restanțe. Știți plicurile alea cu fereastra neagră, le primim cu toții și ni se strepezesc dinții când le vedem. Ei bine, când s-a dus să platească la clădirea-seră din centru a constatat că nu, nu poți plăti cu cardul decât o parte din sumă. Când mi s-a plâns, i-am spus să ia partea bună a lucrurilor, pâna acum câteva luni nu puteai plăti deloc cu cardul.
Cei care au firme și lucrează cu instituții ale statului știu că, pentru a încasa bani de la ele musai-neapărat trebuie să ai cont în trezorerie. Instituție minunată, care funcționează dupa reguli de acum vreo 25 de ani. Adica te duci la un gemuleț, spui codul contului și doamnele de-acolo îti spun câți bani ai în el. Internet banking? Plăți on line? Hai să fim serioși… la ce ne trebuie? Că doar nu e mare lucru să dai câte o tură pe-acolo. Mai ales că și plățile din acest minunat cont le poti face doar cu ordine de plată de-alea pe hârtie, listate dintr-un program special, care tot la gemulețele cu pricina trebuie duse.
Și un ultim exemplu. M-am hotărât să imi fac pașaport. Am citit pe site că taxa de eliberare a pașaportului se poate plăti on-line. Și mi se înșiră conturile pentru fiecare județ. Așa că am făcut frumos plata cu internet banking în contul aferent, am așteptat două zile și am listat extrasul, cu care am mers frumos la Serviciul Pașapoarte. Ei sa vedeți perplexitatea omului care trebuia să preia actele cand i-am întins extrasul. ”Păi nu e bine. Că trebuie ordin de plată vizat de bancă”. ”De ce? Că am făcut exact cum scrie pe site și e clar că am plătit taxa. În plus banca are o convenție cu dumneavoastră, că mi-a generat direct contul”. Am senzația că a apăsat ceva buton de panică pe undeva, că brusc a apărut o doamnă, oarece șefă, care după ce s-a uitat cu multă atenție la dovada plății mele, a decretat „e bună!”. Am răsuflat ușurată, m-a scutit de un protest vehement și mi-a cruțat niște nervi.
Deci statul paralel există și funcționează. Atâta doar ca e paralel cu mine și cu mulți dintre cetățenii săi. Am dat doar cateva exemple mărunte. Dar putem pomeni lipsa autostrăzilor sau drumurilor decente. Lipsa de eficiență și coerență în măsurile care se iau. Despre lipsa de respect față de cetățeni și despre orbul găinii – cresc prețurile, vezi asta cu ochii tăi, pe banii tăi și ți se spune că nu e așa.
Iar regula cu paralelele știți care e. Că nu se întâlnesc niciodată.