Despre Sălaj și uniformele școlare

De ani buni se discută despre uniformele școlare. Am intrat ieri pe un grup de socializare unde părinții dezbăteau problema uniformelor școlare. Majoritatea era împotriva purtării de către copii a uniformelor, multe mame sărind ca arse la auzul propunerii ca pruncii lor să poarte uniforme alcătuite din pantaloni și sacou la băieți, iar le fete din fustă și alte elemente specifice. Nu mi-a venit să cred câtă ură a a curs pe acel grup de socializare împotriva uniformei școlare. N-am scris nimic, doar am citit cu atenție. Am ieșit de pe Facebook și am pus mâna pe telefon, iar internetul mi-a facilitat convorbirea cu un vechi prieten, omul fiind stabilit în SUA de ani buni. Având o stare financiară bună, amicul meu își trimite cei doi băieți la o școală de prestigiu, cu renume și în Europa. Ce să vezi, elevii acestei școli poartă uniformă și nimeni n-are nimic împotrivă. Îi scriu unei foste colege, femeia fiind stabilită în Marea Britanie. Își trimite fetița la o școală cunoscută. Și acolo este obligatorie uniforma școlară, iar elevii o poartă cu mândrie tocmai pentru că este simbolul unei școli cu notorietate. Nu, la noi, în micul nostru Zalău cu oameni educați, buni, toleranți, uniforma școlară s-a transformat în limba dracului. E democrație, cum naiba să poarte pruncii uniformă, cum să-i mai dau eu fetei papucii gucciii (scris intenționat așa) sau tricoul de la Boss, să se vadă că avem, că suntem în bani, că noi putem, că pentru noi contează să ne ducem pruncul cu ditamai limuzina la școală și să-l îmbrăcăm în aur. Sigur, uniforma școlară anulează toate aceste fățărnicii și orgolii prostești. Să vezi scandal și mămici gata să incendieze ideea purtării uniformei școlare. Mă calmez și mă duc în camera copilului. Îmi întreb fiul dacă are ceva împotriva uniformei. Copilul mă privește și îmi spune că nu, nu îl deranjează ideea. Uneori am impresia că democrația asta este tot mai prost înțeleasă, iar asta din cauza statului, a autorităților, a tuturor celor care permit tot mai mult haos în societate doar de dragul unor voturi, de a conduce, de a-și asigura victoria la alegeri. A, era s-o uit și pe asta. Cu educația sexuală în școli ce facem? Nu sunteți de acord nici cu asta, nu? Se supără Dumnezeu dacă le spunem elevilor ce e bine și ce e rău? Da, în opinia a milioane de români, Dumnezeu se supără dacă le spunem copiilor că oamenii se iubesc și altfel, iar iubirea asta neprotejată poate avea consecințe pentru tot restul vieții și nu doar pentru tine, ci pentru toată familia ta. Ce e Dumnezeu? Mie îmi place să cred că e iubire, educație, valori, curățenie, pace, respect, omenie, înțelegere, roua dimineții și o lume mai bună și mai educată.